Deși prieteniile la distanță pot fi dificil de menținut, acestea pot aduce beneficii neașteptate pentru conservarea mediului.
Un studiu condus de Universitatea de Stat din Washington (SUA) a descoperit că prieteniile la distanță pot influența pozitiv eforturile comunitare de conservare. Deși cercetarea s-a concentrat pe 28 de sate pescărești din nordul Tanzaniei, rezultatele ar putea avea implicații mai largi pentru conservarea la nivel global.
Studiul a fost publicat în Conservation Letters.
„Descoperirile noastre contrazic ideea că legăturile externe subminează conservarea. Arătăm că aceste relații pot cultiva încrederea și cooperarea, esențiale pentru gestionarea resurselor naturale comune”, a declarat Kristopher Smith, autorul principal al studiului și cercetător postdoctoral la Școala de Sănătate Globală Paul G. Allen.
Studiul a evidențiat că persoanele cu mai mulți prieteni în comunități vecine au o probabilitate semnificativ mai mare de a participa la activități dedicate gestionării sustenabile a pescăriilor. În comparație cu o persoană fără prieteni la distanță, prezența unui singur prieten într-un alt sat a crescut cu 15% implicarea în activități precum curățarea plajelor, raportarea practicilor ilegale de pescuit și educarea altora despre gestionarea sustenabilă a resurselor.
Cercetătorii explică acest efect prin sprijinul unic oferit de prietenii de la distanță, cum ar fi împrumuturile pentru achiziționarea de echipamente de pescuit, dificil de obținut local. Această dependență reciprocă creează stimulente pentru ambele părți de a proteja resursele comune.
Pentru analiza lor, Smith și colegii săi au intervievat 1.317 participanți din regiunea Tanga, Tanzania. Folosind modele statistice bayesiene, au examinat modul în care numărul relațiilor la distanță și nivelurile de încredere între oameni din comunități diferite influențează participarea la activitățile Unităților de Gestionare a Plajelor (Beach Management Units). Aceste organizații locale, formate din pescari și alți factori interesați, supraveghează gestionarea pescăriilor, o sarcină care necesită colaborare între sate datorită naturii comune a resurselor piscicole.
Studiul a arătat că prieteniile la distanță stimulează participarea la activitățile unităților prin două mecanisme. În primul rând, persoanele cu mai mulți prieteni la distanță au fost direct mai implicate în acțiuni de conservare. În al doilea rând, aceste relații au ajutat la construirea încrederii între comunități, încurajând cooperarea dincolo de granițele locale. Participanții cu niveluri ridicate de încredere în alte comunități aveau o probabilitate semnificativ mai mare de a se implica în gestionarea pescăriilor, în comparație cu cei care se bazau exclusiv pe relațiile din propria comunitate. Surprinzător, încrederea în membrii comunității locale a avut un impact redus sau inexistent asupra participării, subliniind rolul unic al legăturilor intercomunitare în promovarea acțiunii colective, scrie Eurek Alert.
Deși studiul subliniază beneficiile prieteniilor la distanță, recunoaște și potențialele dezavantaje. Cercetări anterioare au arătat că astfel de legături pot duce la „scurgeri”, prin care prietenii colaborează pentru a eluda regulile de conservare, de exemplu, împărtășind informații despre programele de patrulare, facilitând astfel activități ilegale.
„Ceea ce este unic în descoperirile noastre este că prezentăm ambele fețe ale monedei. Deși aceste relații pot duce la încălcări ale regulilor, ele au, de asemenea, un potențial semnificativ de a stimula conservarea”, a declarat Smith.
Rezultatele studiului sunt deja aplicate de organizații locale precum Mwambao Coastal Community Network, un partener al cercetării. Această organizație neguvernamentală din Tanzania colaborează cu comunitățile pescărești pentru a construi relații între sate prin inițiative precum închideri periodice ale pescăriilor și evenimente de redeschidere. Aceste activități demonstrează beneficiile tangibile ale conservării și favorizează conexiunile dintre comunități.
„Această cercetare validează ceea ce organizații precum Mwambao fac deja, oferind dovezi că construirea relațiilor la distanță aduce beneficii suplimentare, acest studiu poate ghida inițiativele de anvergură ale organizațiilor partenere, precum Mwambao”, a spus Smith.
Pe viitor, echipa de cercetare intenționează să exploreze dinamica relațiilor la distanță în alte contexte de gestionare a resurselor naturale, precum silvicultura sau reducerea emisiilor de carbon. Vor să afle mai multe despre momentele în care relațiile la distanță duc la scurgeri de informații versus conservare eficientă.
În cele din urmă, concluziile ar putea avea implicații ample pentru eforturile globale de conservare, în special pe măsură ce guvernele și organizațiile se confruntă cu provocări precum schimbările climatice și pierderea biodiversității. Politicile de conservare care încurajează relațiile intercomunitare, precum programele de schimb sau sesiunile comune de instruire, ar putea valorifica beneficiile încrederii la distanță pentru a extinde practicile sustenabile.
„Relațiile la distanță au fost mult timp parte a modului în care oamenii gestionează accesul la resurse. Prin valorificarea acestor relații, organizațiile pot construi pe o fundație deja încercată și testată pentru a aborda numeroase probleme ale secolului XXI”, a declarat Anne Pisor, coautoare a studiului și profesoară asistentă de antropologie la Universitatea Penn State (SUA).
Test de cultură generală. Care insecte pot detecta explozibili?
Ce ar fi fost un sunet misterios auzit în apele Antarcticii în anii ’60?
Pământul se încălzește în cel mai rapid ritm din istoria măsurătorilor
Un fenomen meteo bizar ar putea explica de ce fabricile declanșează ninsori