Cel mai complex obiect din Universul cunoscut, creierul uman, continuă să provoace dezbateri aprinse, iar acum oamenii de știință sunt divizați în privința unei trăsături fundamentale a neuronilor, blocurile de bază ale sistemului nervos. Se pare că neuronii nu arată așa cum credeam.
Neuronii nu arată așa cum credeam. Un studiu controversat, condus de Jacqueline Griswold, de la Universitatea Johns Hopkins (SUA), propune o schimbare majoră în modul în care percepem axonii neuronali.
Contrar imaginilor tradiționale, care arată axonii ca pe niște cilindri netezi, cercetătorii susțin că aceștia ar semăna mai degrabă cu un „șirag de perle”. Dimensiunea și distanțele dintre aceste „perle” nanoscopice sunt dinamice, iar structura lor ar putea influența viteza transmiterii semnalelor în creier.
„Înțelegerea structurii axonilor este esențială pentru a descifra modul în care celulele nervoase transmit semnale. Aceste descoperiri contrazic un secol de cunoștințe despre structura axonilor”, explică Shigeki Watanabe, neurocercetător molecular și conducător al laboratorului de la Johns Hopkins.
În timp ce unii cercetători consideră că aceste rezultate sunt revoluționare, alții rămân sceptici. „Este adevărat că axonii nu sunt tuburi perfecte, dar nici nu arată ca un acordeon, așa cum sugerează ei”, a declarat Christophe Leterrier, neurocercetător la Universitatea Aix-Marseille (Franța).
Fenomenul „bulbării axonale” (axon beading) a mai fost observat anterior, dar era asociat cu axoni deteriorați sau afectați de boli precum Alzheimer sau Parkinson. Totuși, echipa lui Griswold susține că „nano-perlele” identificate sunt mult mai mici decât aceste formațiuni anterioare și au fost observate în axoni sănătoși ai șoarecilor, scrie Science Alert.
Cercetătorii au examinat secțiuni de țesut cerebral de la șoareci de diferite vârste, utilizând tehnici avansate de imagistică, și au descoperit că axonii nu sunt complet netezi, ci prezintă aceste „nano-perle” de dimensiuni variate. Mai mult, au reușit să manipuleze dimensiunea acestora prin intervenții precum reducerea colesterolului din axoni, ceea ce a afectat și capacitatea lor de a transmite semnale electrice.
Unii experți sugerează că aceste „nano-perle” ar putea fi un răspuns la stresul indus de tehnicile de cultivare a țesutului. Se știe că, în condiții de stres, axonii pot forma „macro-perle” pentru a limita răspândirea semnalelor dăunătoare. Cu toate acestea, Griswold și echipa sa au utilizat și celule vii, care nu au fost fixate chimic, și au constatat aceeași structură de nanopearling, ceea ce contrazice ipoteza că ar fi doar un artefact al experimentului.
Pentru a lămuri definitiv această controversă, echipa de la Johns Hopkins investighează acum axonii din creierii umani, căutând structuri similare de „nano-perle” la o scară de 100 de ori mai mică decât grosimea unui fir de păr. De asemenea, aceștia explorează similitudini cu axonii altor organisme, cum ar fi nematode sau meduze Ctenophora, unde s-au observat fenomene similare.
Studiul, publicat în Nature Neuroscience, deschide calea unor noi cercetări privind funcționarea axonilor și posibilele implicații asupra înțelegerii bolilor neurodegenerative. Dacă aceste structuri se dovedesc reale și comune, ar putea transforma fundamental înțelegerea noastră despre semnalizarea neuronală.
Cercetătorii au găsit secretul pentru a trăi mai mult!
Un medicament pe bază de aur este de 27 de ori mai puternic decât chimioterapia
Viața alături de familie aduce atât beneficii, cât și probleme. Ce arată un studiu?
Cea mai severă formă de depresie poate fi diagnosticată prin expresia facială