Secretul ochilor în picturile lui Amedeo Modigliani. „Atunci când îți voi cunoaște sufletul, îți voi picta ochii”

Amedeo Modigliani (n. 12 iulie 1884, Livorno, Italia – d. 24 ianuarie 1920, Paris, Franța) a fost un pictor și sculptor italian ale cărui portrete și nuduri – caracterizate prin compoziții asimetrice, figuri alungite și o utilizare simplă, dar monumentală a liniei – se numără printre cele mai importante portrete ale secolului al XX-lea.

Modiglani a provenit dintr-o familie de evrei sefarzi și s-a confruntat cu numeroase probleme de sănătate de-a lungul vieții sale, inclusiv crize de pleurezie și tuberculoză. Modigliani a început să studieze arta la o vârstă fragedă. În 1906 s-a mutat la Paris, acolo unde a devenit parte din scena vibrantă a avangardei.

• Harry Gregson-Williams: Moștenirea sonoră din Gladiator, continuată. Prieten și ucenic al lui Hans Zimmer
• Test de cultură generală. De ce sportivii poartă numere pe tricou?

Modigliani este cunoscut în primul rând pentru stilul distinctiv caracterizat prin forme alungite, în special în portretele și nudurile sale, lucrările lui prezentând adesea compoziții asimetrice cu trăsături simplificate și contururi puternice. Influențat de sculptura africană și de Renașterea italiană, Modigliani a dezvoltat o abordare unică care combină elemente de modernism cu estetica clasică.

Deși s-a luptat să obțină recunoaștere în timpul vieții – având doar o singură expoziție personală în 1917, care a fost întâmpinată cu reacții controversate – opera lui Modigliani a câștigat o popularitate imensă după moartea sa, la 24 ianuarie 1920. Picturile lui sunt considerate în prezent unele dintre cele mai importante opere ale secolului al XX-lea, în special seria de nuduri care sunt celebre pentru senzualitatea și culoarea lor, acestea dobândind de-a lungul timpului o valoare de piață semnificativă – unele au fost vândute la licitație cu zeci de milioane de euro, reflectând atât meritul lor artistic, cât și semnificația culturală.

Povestea vieții lui Amedeo Modigliani a inspirat, de asemenea, numeroase cărți, filme și expoziții.

În 2004 a fost lansat filmul „Modigliani”, regizat de Mick Davis, un portret biografic dramatizat al vieții artistului italian a cărui acțiune este plasată în Paris în timpul tumultoasei perioade de după Primul Război Mondial. Pelicula explorează luptele lui Modigliani ca artist, iubirea sa pasională cu Jeanne Hébuterne și rivalitatea cu artistul și colegul Pablo Picasso. Filmul îi are în distribuție pe Andy García în rolul lui Modigliani și pe Elsa Zylberstein în rolul lui Jeanne.

Unele dintre aspectele aduse deseori în discuții privind opera lui Modiglani sunt referirile la faptul că artistul evita să picteze ochii în detaliu în portretele și nudurile sale. O alegere stilistică definitorie a operei lui, în care ochii sunt frecvent descriși ca fiind goi sau migdalați, fără pupile.

Au existat mai multe explicații menite să justifice alegerea lui. De la interpretarea hollywoodiană conform căreia nu ar fi pictat ochii iubitei pentru că erau prea frumoși și prea intimi („Îți voi picta ochii când îți voi cunoaște sufletul”) până la explicația – mai realistă – că a fost profund influențat de sculptura africană, de unde trăsăturile alungite și simplificate, fără detalii evidente.

Alte interpretări s-au îndreptat către viziunea artistică a lui Modigliani care a acordat prioritate formei generale și expresiei emoționale a subiecților săi în fața detaliilor realiste. Omițând pupilele sau redând ochii într-o manieră simplificată, a îndreptat atenția privitorului către formele alungite și contururile feței și ale corpului, care erau esențiale pentru stilul său.

Argumentele au continuat. Absența detaliilor ochilor contribuie la un sentiment de mister și introspecție în lucrările lui, ochii goi ori simplificați putând evoca sentimente de melancolie sau contemplare, aliniindu-se explorării emoțiilor umane de către pictor.

De asemenea, cum deja am menționat, Modigliani a fost influențat semnificativ de sculptura africană, care prezintă adesea trăsături faciale stilizate, inclusiv reprezentări minimaliste ale ochilor. Această influență este evidentă în propria sa operă, unde a adoptat tehnici similare pentru a crea un limbaj vizual unic, care accentuează abstractul în detrimentul realismului.

În cele din urmă, viața lui Modigliani a fost marcată de lupte personale, inclusiv probleme de sănătate și alienarea socială ca evreu italian în Paris. De aici și ideea că poate alegerea sa de a descrie ochii în acest mod reflectă propriile sale sentimente de izolare sau detașare de societate, reflectând tulburările interioare pe care le-a trăit de-a lungul vieții.

Amedeo Modigliani s-a născut la 12 iulie 1884, la Livorno, în Italia, într-o familie de evrei. Tatăl său, un om de afaceri fără succes, s-a confruntat cu dificultăți financiare care au dus la declinul familiei. Mama lui Modigliani, ea însăși pictoriță, a încurajat înclinațiile artistice ale fiului încă de timpuriu. A început să studieze arta la Accademia di Belle Arti din Florența și, ulterior, s-a mutat la Paris în 1906, unde își va petrece cea mai mare parte a vieții.

La Paris, Modigliani a devenit parte a comunității avangardiste vibrante care includea artiști precum Pablo Picasso și Fernand Léger. Influențat inițial de post-impresionism și de sculptura africană, Modigliani a dezvoltat un stil unic caracterizat prin forme alungite și linii simplificate. Lucrările sale au deviat de la reprezentarea tradițională; în loc să se concentreze pe reprezentări realiste, el a urmărit să capteze esența subiecților săi prin abstractizare.

Folosirea culorilor este adesea discretă, dar bogată, utilizând tonuri de pământ care sporesc rezonanța emoțională a lucrărilor lui. Compozițiile asimetrice creează un echilibru dinamic care atrage privitorii în interiorul picturii, permițându-le în același timp să se implice în subiect pe mai multe niveluri.

Unele dintre cele mai faimoase lucrări ale lui Modigliani includ „Portretul lui Jeanne Hébuterne” (1919), care îi înfățișează muza și iubita cu trăsături alungite caracteristice; „Nud șezând” (1917), care prezintă abordarea artistului asupra formei feminine și „Tânăra femeie” (1918), o altă lucrare vizuală ce evidențiază măiestria sa în arta portretului.

Modigliani a murit la doar 35 de ani, la 24 ianuarie 1920, din cauza tuberculozei, boală de care suferea de mai mulți ani. Iubita lui, Jeanne Hébuterne, care era însărcinată în nouă luni, s-a sinucis două zile mai târziu, aruncându-se pe fereastră.

„În iulie 1917, cuplul s-a mutat într-un atelier pe rue de la Grande-Chaumière”, scrie Marc Restellini, expert în arta lui Modiglani, dar și dar și autor al catalogului ce conține opera lui Jeanne Hébuterne. „Primul lor copil se naște în anul următor la Nisa, unde, în fața înrăutățirii stării de sănătate a lui Amedeo, cuplul își petrece iarna. Timpul se scurge acum pentru Amedeo, care scrie pe o foaie de hârtie contrasemnată de prietenii Zborovski și Lunia Czechowska: Astăzi, 7 iulie 1919, sunt de acord să mă căsătoresc cu domnișoara Jeanne Hebuterne de îndată ce vor sosi documentele legale. Legenda spune că, în timp ce moare, îi va cere lui Jeanne să îl urmeze în moarte. Acest așa-numit pact ne-a făcut să uităm de sănătatea mintală precară a lui Jeanne. Sinuciderea ei nu este un act romantic, o reacție bruscă la moartea lui Modigliani. Cu mult înainte de întâlnirea lor, corespondența lui Jeanne Hébuterne arată o tânără fragilă fizic și psihic, deja pierdută. Paloarea ei era legendară. Familia ei știa că are tendințe sinucigașe. Prin urmare, fratele ei, André, dormea în camera lui Jeanne pentru a evita ce era mai rău. Dar tânăra a scăpat de vigilența lui dimineața devreme, în timp ce el dormea adânc. Conform testamentului părinților, Jeanne a fost înmormântată în cea mai mare discreție în cimitirul Bagneux. Mormântul ei s-a alăturat mai târziu, la cimitirul Pere Lachaise, celui în care zăcea Modiglani, care nu avusese timp să se căsătorească cu ea …”.

După moartea părinților săi, Jeanne, orfana de paisprezece luni, a fost adusă în Italia, în orașul natal al lui Modigliani, Livorno, și crescută de bunicii paterni și de mătușa paternă. Mai târziu, a absolvit istoria artei la Florența.

Lucrările lui Amedeo Modigliani s-au vândut la licitație cu prețuri realizate cuprinse între 6 USD și 170.405.000 USD, cea mai scumpă operă a lui fiind „Nu Couché”, cunoscut și ca „Nudul roșu” sau „Nudul șezând”, o pictură în ulei pe pânză realizată de Modigliani în 1917. Considerată capodopera magnum a pictorului, „Nu Couché” valorează 170.400.000 de dolari.

Surse:

https://blog.bridgemanimages.com/blog/modigliani-the-man-behind-the-mask

https://www.britannica.com/biography/Amedeo-Modigliani

Vă mai recomandăm să citiți și:

Andrei Tarkovsky, pictorul de lumini și umbre pe ecran. „Fie ca tot ceea ce a fost planificat să devină realitate”

Inteligența Artificială a detectat un semnal neobișnuit în opera unui mare pictor al Renașterii

Bob Ross, pictorul copacilor fericiți. „Cred că sunt un pic ciudat. Îmi place să vorbesc cu animalele și copacii”

René Magritte, pictorul pălăriilor, pipelor și al chipurilor acoperite. „Nu este intenția mea de a crea ceva inteligibil”