Hattie McDaniel, prima persoană de culoare recompensată cu Oscar. „Am făcut ce am putut. Restul…am lăsat în voia Domnului”

Hattie McDaniel (1893 – 1952) a fost o actriță, cântăreață și comediantă americană, cunoscută mai ales pentru rolul Mammy din clasicul „Pe aripile vântului” (1939). Născută la 10 iunie 1893 în Wichita, Kansas, Hattie McDaniel a făcut istorie ca primul actor/prima actriță care a câștigat un premiu Oscar.

Când Hattie McDaniel a urcat pe scenă la cea de-a 12-a ediție a Premiilor Oscar în 1940, era singura persoană de culoare din sală. Avea 46 de ani și fusese recompensată de către Academia Americană de Film cu Oscarul pentru cea mai bună actriță într-un rol secundar în filmul „Pe aripile vântului”. Era prima persoană afro-american nominalizată până atunci la Oscar. Și prima persoană de culoare care participa la ceremonia de decernare a premiilor Oscar ca invitată, nu ca servitoare.

• Maurice Jarre, unul dintre cei mai prolifici compozitori de muzică de film. Tatăl muzicianului Jean Michel…
• Jean Michel Jarre, Nașul muzicii electronice. „Pentru mine, muzica electronică este la fel ca gătitul: este…

Deși a fost invitată la eveniment, având în vedere faptul că ceremonia era găzduită de hotelul Ambassador din Los Angeles, unde se practica segregarea, producătorul David O. Selznick a trebuit să depună o petiție pentru ca McDaniel să fie lăsată să intre în clubul de noapte Cocoanut Grove al hotelului. În timp ce actorii principali ai peliculei, și colegii ei de platou, Vivien Leigh și Clark Gable, au stat împreună, Hattie McDaniel, îmbrăcată într-o rochie albastră și gardenii în păr, a fost așezată la o masă separată, alături de însoțitorul ei, F.P. Yober, și de agentul ei de „alb”, William Meiklejohn. După ce i-a fost rostit numele, odată cu decernarea premiului pentru cea mai bună actriță într-un rol secundar, Hattie McDaniel a rostit emoționată „mă simt foarte, foarte recunoscătoare și voi păstra acest premiu ca pe un far călăuzitor pentru orice voi face de acum înainte. Sper să rămân un reper pentru rasa pe care o reprezint și pentru industria cinematografică”. Hattie McDaniel a donat Oscarul Universității Howard, însă premiul a fost pierdut în timpul revoltelor rasiale care au avut loc Howard în anii 1960, nemaifiind găsit vreodată.

„Pe aripile vântului”, film cu opt Oscaruri, a făcut-o celebră pe Hattie McDaniel pentru extraordinarul rol Mammy, servitoarea loială a lui Scarlett O’Hara (interpretată de Vivien Leigh) și a familiei acesteia. Hattie și-a jucat exemplar rolul, Mammy fiind descrisă ca o figură maternă puternică, care îi oferă lui Scarlett sprijin emoțional și îndrumare de-a lungul evenimentelor tumultoase ale Războiului Civil și ale epocii Reconstrucției și, în același timp, întruchipând anumite stereotipuri asociate cu femeile afro-americane din acea vreme.

Mult mai târziu după lansare, filmul în sine a fost criticat pentru expunerea romanțată a Sudului antebelic și pentru faptul că a trecut cu vederea realitățile brutale ale sclaviei, criticii dezbătând dacă nu cumva acceptarea unor astfel de roluri de către actorii de culoare a contribuit la perpetuarea stereotipurilor dăunătoare sau dacă a fost un compromis necesar, având în vedere rasismul sistemic predominant în societate la acea vreme.

Despre Hattie McDaniel, actrița de culoare ce a reușit să se impună într-o perioadă în care rasismul era în floare, s-a scris că atunci când actorii și actrițele de culoare nu găseau un loc decent unde să locuiască în Los Angeles, le deschidea ușile la ea acasă. După participarea în „Pe aripile vântului”, Hattie a rămas într-o foarte bună relație cu Clark Gable, actorul din rolul principal masculin, la un moment dat acesta amenințând că va boicota premiera filmului ce urma să aibă loc în Atlanta pentru că McDaniel nu fusese invitată. Cu toate astea, Gable a cedat ulterior după ce Hattie l-a convins să meargă.

Atacată de NAACP în timpul carierei, scrie IMDb.com, pentru că a apărut în roluri negative, stereotipuri servile, Hattie a declarat mândră că a făcut tot ce a putut, deși a fost extrem de afectată de modul în care a fost tratată, spunând că a acceptat acest lucru nu doar pentru ea, dar și sub influența convingerii că lucrează pentru generațiile viitoare de afro-americani. Hattie McDaniel a primit 2 stele pe Hollywood Walk of Fame, pentru Radio și pentru Film. În 2006, figura ei a fost reprezentată pe un timbru poștal comemorativ de 39 de cenți din SUA din seria Black Heritage.

Hattie McDaniel este una dintre cele 7 actrițe afro-americane care au primit premiul Oscar, celelalte fiind, în ordine cronologică, Whoopi Goldberg pentru „Ghost” (1990), Halle Berry pentru „Monster’s Ball” (2001), Jennifer Hudson pentru „Dreamgirls” (2006), Mo’Nique pentru „Precious” (2009), Octavia Spencer pentru „The Help” (2011) și Viola Davis pentru „Fences” (2016).

A fost menționată atât în discursurile de acceptare a premiilor Oscar ale lui George Clooney, cât și ale lui Mo’Nique.

În 2001 i-a fost dedicat un documentar de succes, „Beyond Tara, the Extraordinary Life of Hattie McDaniel”, prezentat de Whoopi Goldberg.

Hattie McDaniel a fost, probabil, prima femeie afro-americană care a cântat la radio (1915, cu Orchestra Negro a profesorului George Morrison, Denver, CO) și prima afro-americană care a fost înmormântată în Cimitirul Rosedale din Los Angeles.

A apărut în trei filme care au fost selectate de către Biblioteca Congresului pentru a fi incluse în Registrul Național al Filmelor ca fiind semnificative din punct de vedere cultural, istoric sau estetic: „Imitation of Life” (1934), „Show Boat” (1936) și Gone with the Wind (1939) și în patru filme nominalizate la Oscar pentru cel mai bun film: „Imitation of Life” (1934), „Alice Adams” (1935), „Libeled Lady” (1936) și „Gone with the Wind” (1939), acesta din urmă ieșind câștigător.

Hattie McDaniel s-a născut la 10 iunie 1895, în Wichita, Kansas, din părinți care fuseseră sclavi și fiind cea mai mică din 13 copii. Tatăl ei, Henry McDaniel, a fost un veteran al Războiului Civil, în timp ce mama ei, Susan Holbert, a lucrat ca menajeră și a fost, de asemenea, cântăreață de muzică gospel. În 1901, familia s-a mutat la Denver, Colorado, unde Hattie a frecventat școlile locale și a dezvoltat un interes timpuriu pentru artele spectacolului.

McDaniel și-a început cariera în domeniul divertismentului în timpul adolescenței, în timp ce frecventa Liceul Denver East. Începând din 1908, Hattie și frații ei, Sam și Otis, au cântat cu J.M. Johnson’s Mighty Minstrels, iar după ce s-a căsătorit cu pianistul Howard Hickman, a format un grup de menestreli exclusiv feminin. Până la mijlocul anilor 1920, a făcut tranziția către spectacolele radio, devenind una dintre primele femei de culoare din Statele Unite care au cântat la radio.

În 1931 s-a mutat la Los Angeles pentru a căuta oportunități în cinematografie. În ciuda dificultăților întâmpinate în obținerea rolurilor, din cauza barierelor rasiale de la Hollywood, Hattie McDaniel a primit treptat recunoașterea talentului său. Descoperirea ei a venit cu un rol important în filmul lui John Ford Judge Priest (1934), unde și-a demonstrat inclusiv abilitățile de cântăreață alături de Will Rogers.

Cariera ei a continuat să înflorească, apărând în mai multe filme la sfârșitul anilor 1930. A jucat alături de Shirley Temple în „The Little Colonel” (1935) și a fost Queenie în adaptarea cinematografică a filmului „Show Boat”(1936), pentru ca în 1939 să apară în rolul Mammy din „Pe aripile vântului”, rol care a marcat un moment crucial în cariera sa.

În 1951, Hattie McDaniel a suferit un atac de cord și a fost diagnosticată cu cancer la sân, cu toate aceste provocări rămânând activă până când starea de sănătate a cedat.

Hattie McDaniel a murit la 26 octombrie 1952, la vârsta de 57 de ani. Ultima ei dorință a fost să fie înmormântată în Cimitirul Hollywood, însă din cauza politicilor de segregare de la acea vreme, a fost înmormântată în Cimitirul Rosedale – primul cimitir deschis tuturor raselor din Los Angeles.

Hattie McDaniel a fost căsătorită de patru ori de-a lungul vieții sale, dar nu a avut copii. În ciuda salariilor substanțiale pentru diversele sale roluri, după moarte, averea i-a fost evaluată la mai puțin de 10.000 de dolari, atunci când testamentul său a fost făcut public. I-a lăsat ultimului ei soț, Larry Williams, doar 1 dolar.

Surse:

https://www.hollywoodreporter.com/movies/movie-news/oscars-first-black-winner-accepted-774335/

https://www.britannica.com/biography/Hattie-McDaniel

https://www.imdb.com/name/nm0567408/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Scenaristul comunist de la Hollywood care a câștigat două Oscaruri. „Sunteți sau ați fost vreodată membru al Partidului Comunist?”

Rolul pentru care Al Pacino regretă că nu a primit un Oscar

George Arliss, primul actor britanic care a luat Oscar

Nikita Mikhalkov, primul regizor post Uniunea Sovietică premiat cu Oscar. „Sunt absolut sigur că adevărul crud fără iubire este o minciună”