Pentru prima dată, cercetătorii au descoperit în rămășițele mumificate că rinocerii lânoși aveau cocoașă. Acest detaliu, absent la toate celelalte exemplare cunoscute de megafaună din Epoca de Gheață, confirmă acuratețea remarcabilă a picturilor rupestre antice care înfățișează rinoceri cu spinări cocoșate.
Cu mai bine de 35.000 de ani în urmă, artiștii preistorici au decorat pereții peșterii Chauvet din Franța cu ilustrații uimitor de precise ale animalelor, deși reprezentările lor ale rinocerilor lânoși au fost până acum privite cu scepticism. Contrar acestor schițe antice, rinocerii mumificați au fost descoperiți fără o astfel de cocoașă, ridicând întrebări cu privire la motivul pentru care pictorii Epocii de Gheață au ales să-i reprezinte cu această caracteristică anatomică.
Rinocerii lânoși aveau cocoașă? Pentru a rezolva misterul, autorii unui nou studiu raportează descoperirea unei mumii de rinocer lânos tânăr în permafrostul din Iacutia, Siberia. Considerat a fi avut aproximativ patru ani la momentul morții, animalul preistoric este descris ca fiind în stadiul de subadult și prezintă o cocoașă clar vizibilă pe zona gâtului și a greabănului. Rinocerul lânos, dispărut acum aproximativ 10.000 de ani, este o rudă îndepărtată a rinocerului alb, singura specie actuală de rinocer care are cocoașă. Totuși, spre deosebire de cocoașa musculoasă a rinocerului alb, cocoașa rinocerului lânos era umplută cu grăsime.
Autorii studiului conchid astfel că prezența cocoașei la aceste două specii reprezintă un exemplu de homoplazie, ceea ce înseamnă că, deși cocoașele lor par similare, ele nu au o origine ancestrală comună, explică IFL Science.
„Acest studiu confirmă acuratețea numeroaselor picturi rupestre realizate de artiștii paleolitici înfățișând un rinocer lânos cu o cocoașă în zona gâtului și a greabănului. Cele mai precise ilustrații au fost realizate de un artist paleolitic din Peștera Chauvet”, scriu cercetătorii.
Pe baza analizei histologice, autorii concluzionează că vechea cocoașă era probabil umplută cu celule adipoase albe, tipul de celule care stochează energie sub formă de lipide și duc la creșterea în greutate. Momentan, nu se știe dacă această cocoașă era prezentă doar la rinocerii tineri sau dacă se menținea pe parcursul întregii vieți a animalelor.
Astfel, cercetătorii propun două explicații posibile pentru existența cocoașei: prima susține că aceasta ajuta juvenilii să se încălzească până deveneau suficient de mari pentru a-și menține temperatura corporală. În a doua ipoteză, rinocerii lânoși își păstrau cocoașa până la maturitate, iar grăsimea ar fi avut „un rol important în termoreglare și în stocarea de nutrienți pe parcursul întregii vieți”.
Bazându-se pe reprezentările adulților cu cocoașă din Peștera Chauvet, autorii studiului bănuiesc că această caracteristică anatomică ar fi putut fi prezentă pe tot parcursul vieții. Totuși, rămân multe întrebări fără răspuns, cum ar fi dacă dimensiunea cocoașei fluctua în funcție de anotimpuri.
În ciuda acestor incertitudini, cercetătorii afirmă că, în urma descoperirii, „s-a stabilit că cei mai mari reprezentanți ai faunei mamutului, mamutul lânos și rinocerul lânos, aveau o caracteristică distinctivă față de rudele lor actuale: o cocoașă de grăsime”.
Studiul a fost publicat în jurnalul Quaternary Science Reviews.
Un studiu sugerează că prima roată a fost inventată în Munții Carpați
Momentul în care omenirea a fost la un pas de DISPARIŢIE
O așezare colonială pierdută, descoperită sub pădurea tropicală amazoniană
Rămășițele unui fort roman vechi de 1.600 de ani au fost descoperite în Turcia