Charles d’Éon (1728-1810), soldat, diplomat și spion francez, a fost cunoscut pentru faptul că și-a trăit viața atât ca femeie, cât și ca bărbat, alternând între a se prezenta fie Charlotte, fie Charles.
Născut Charles-Geneviève-Louis-Auguste-André-Timothée d’Éon de Beaumont în 1728, la Tonnerre, Burgundia (Franța), d’Éon a studiat dreptul la Paris și, în cele din urmă, s-a alăturat regimentului Dragoons of the Royal-Cravates, cariera lui militară fiind una marcată de acte de curaj și îndemânare, virtuți care i-au adus înaintarea în grad devenind astfel căpitan. Dovedind de asemenea talente diplomatice, în 1756 D’Éon a fost numit în funcția de secretar al ambasadorului francez în Rusia și pentru mai mulți ani s-a angajat în diverse misiuni diplomatice întreprinse în întreaga Europă.
Totuși, pe lângă abilitățile sale politice și inteligența pe care, se spune, o poseda, cel mai interesant aspect al vieții sale a fost abordarea lui fluidă a identității de gen. D’Éon a început să se prezinte ca femeie în timpul perioadei petrecute în Rusia, spunând că se numește Lia de Beaumont, o transformare care, evident, a dat naștere mai multor zvonuri și speculații cu privire la adevăratul gen al lui d’Éon.
Despre perioada în care Charles d’Eon s-a aflat în Rusia, history.com scrie că acesta a ajuns acolo de două ori. Prima dată în calitate de secretar al ambasadei din Sankt Petersburg, iar a doua oară ca spion al regelui care-l însărcinase cu strângerea de informații la curtea împărătesei Elisabeta, în încercarea de a pune un francez pe tronul Poloniei.
Nu se știe exact dacă tendințele ezitante în ceea ce privește sexualitatea lui au fost genetice, cert este că transformarea aceasta a ieșit la iveală odată cu balurile organizate de împărăteasa Elisabeta, în cadrul cărora bărbații obișnuiau să se îmbrace în femei și invers.
„În perioada medievală și modernă timpurie, travestiul era mult mai acceptat în societate”, spunea Gary Kates, autorul cărții Monsieur d’Eon Is a Woman, citat de history.com. „Fiecare nobil și fiecare doamnă de viță nobilă știau foarte bine ceea ce este travestiul, lucru pe care-l practicau mereu la balurile mascate”.
Chiar dacă d’Eon ar fi spus că, deghizat în femeie, a fost pentru câțiva ani doamna de onoare a împărătesei Elisabeta, nu există dovezi clare care să certifice această informație, însă s-a dovedit că diplomatul a jucat un rol important în relațiile franco-ruse, transportând corespondența strict secretă între regele Ludovic al XV-lea la Versailles și împărăteasa Elisabeta la Sankt Petersburg.
În 1762, trimis de regele Franței, d’Eon a ajuns inclusiv la Londra, tot în calitate diplomatică, iar după tratatul de la Paris, semnat la 10 februarie 1763, a fost recompensat pentru serviciile aduse Coroanei cu Ordinul Saint-Louis, cu o pensie generoasă și titlul francez de chevalier – „cavaler”.
„La Londra, d’Eon, numit însărcinat cu afaceri și ambasador interimar, a primit misiunea secretă de a identifica locațiile pentru o invazie maritimă a Angliei, chiar în timpul în care cei doi regi proclamau public pacea. Pentru a se apropia de nobilimea britanică, d’Eon s-a distrat copios, importând sticle prețioase de vin din regiunea sa, Burgundia, și acumulând facturi enorme”. (history.com)
D’Eon trăia în lux la Londra, nu avea niciun motiv să plece de acolo, astfel că în momentul în care i s-a cerut să părăsească țara, în locul lui venind Comte de Guerchy, inițial a refuzat. „Abandonarea postului ar fi pus în pericol planurile secrete de invazie – planuri de care înlocuitorul lui D’Eon nu avea cunoștință”. Auzind de refuzul lui d’Eon de a demisiona din postul de la Londra, regele i-a înghețat pensia, mișcare în urma căreia francezul nu s-a descurajat ci, din contră, a marșat și mai mult recurgând la șantaj. Discuțiile și negocierile între Chevalier și rege nu au dus în niciun punct satisfăcător pentru cel dintâi, astfel că în 1764 a luat hotărârea de a face publică aproape toată corespondența diplomatică privată dintre el și rege, mai puțin existența rețelei de spioni francezi și planurile regelui de a invada Anglia.
Zece ani au durat negocierile între d’Eon și Ludovic al XV-lea, iar după moartea regelui, la 10 mai 1774, acestea au continuat cu succesorul și nepotul lui, tânărul Ludovic al XVI-lea.
În paralel cu scandalul negocierilor, la Londra începuseră să curgă și informațiile conform cărora Chevalier era de fapt femeie, veștile popularizându-se în presa vremii, iar jurnaliștii scriind despre el că este „jumătate femeie, jumătate bărbat”. Scandalul a fost speculat inclusiv de bursa londoneze care deschisese pariurile cu privire la sexul lui d’Eon, în vreme ce acesta accepta aproape pasiv toate acuzațiile și toate comentariile pe seama lui.
Noul rege, Ludovic al XVI-lea, care schimbase strategia de negocieri cu d’Eon, era decis să-l lase să revină în Franța, oferindu-i o rentă viageră de 12.000 de lire pe an dacă renunța la documente și, totodată, acceptând faptul ca d’Eon să se îmbrace ca o femeie pentru tot restul vieții lui, dar asta după ce avea să fie numit în mod legal femeie.
„Louis al 16-lea a crezut că d’Eon a fost cu adevărat și a fost întotdeauna o femeie. În plus, declararea legală a lui ca femeie era oportună din punct de vedere politic deoarece nu existau femei ambasador sau diplomat, așa că d’Eon nu putea reveni din nou la putere. Tranzacția, așa cum a ajuns să fie cunoscut acordul, a fost semnată în 1775”.
Odată ajuns la Paris, d’Eon a avut parte de beneficiile care-i fuseseră promise. Și-a primit banii, iar croitoreasa personală a soției regelui a creat pentru el o nouă garderobă potrivită pentru o nobilă elegantă, din acel moment, când avea 49 de ani, și până la finalul vieții sale, la 82 de ani, Chevalier trăind ca o femeie.
„Mi s-a întâmplat să văd de mai multe ori femei metamorfozate în bărbați făcându-și datoria în război, dar nu am văzut pe nimeni care să unească atât de multe talente militare, politice și literare”, scria Edmund Burke în ziarul său londonez, The Annual Register.
Cavalerul d’Eon, care era francmason, după ce a fost declarat în mod public femeie, loja din care făcea parte a votat în favoarea lui pentru a fi acceptat drept primul membru de sex feminin.
În timpul Revoluției Franceze, când regele Ludovic al XVI-lea a fost executat, lui d’Eon i-au fost confiscate toate averile, ajungând și fără pensie și fără casă. A murit în sărăcie la 21 mai 1810, după decesul lui presa scriind că d’Eon fusese, de fapt, unul dintre cei mai mari escroci din istorie, „un actor care i-a făcut pe oameni să creadă ceva care era complet neadevărat”. Mai târziu, când biografiile au prezentat noile idei despre sexualitate, imaginea lui d’Eon a fost reabilitată, scriindu-se că acesta nu fusese un impostor, ci doar o persoană care își explora identitatea de gen.
„D’Eon este încă o figură populară în mass-media și în cultura pop și este considerată o figură fondatoare a comunității transgender”.
Sursa:
https://www.history.com/news/chevalier-d-eon-french-spy-man-woman
Cât de sângeros a fost în realitate Ivan cel Groaznic, diplomatul de geniu divinizat de Stalin