Avicenna, medicul și filosoful de seamă al lumii islamice

Cunoscut și sub numele său arab, Ibn Sina, Avicenna a fost un remarcabil polimat ce a adus contribuții semnificative în diverse domenii, în special în medicină și filosofie. Născut în anul 980 d.Hr. în orașul Bukhara, care acum face parte din Uzbekistanul de astăzi, influența lui Avicenna s-a extins mult dincolo de timpul vieții sale, modelând cursul cercetării științifice și al gândirii filosofice. Avicenna a creat un sistem medical pe care astăzi l-am numi „holistic” și în care factorii fizici și psihologici, medicamentele și dieta erau combinate în tratarea pacienților.

Avicenna a crescut într-o perioadă de fervoare intelectuală în Epoca de Aur islamică, în care cunoștințele din diverse civilizații erau traduse și sintetizate. Înzestrat cu o inteligență excepțională, și-a început studiile de la o vârstă fragedă, aprofundând subiecte precum matematica, astronomia și literatura. Mai târziu, setea lui de cunoaștere l-a determinat să studieze medicina, un domeniu în care avea să exceleze în cele din urmă.

• Frédéric Auguste Bartholdi, creatorul Statuii Libertății
• „Dacul cel Rău” care a marcat pentru totdeauna istoria României şi i-a deranjat rău pe vecini

Opera sa magna, „Canonul de medicină”, a devenit o lucrare fundamentală în istoria medicinei, servind drept manual standard în Europa timp de secole. Lucrarea lui Avicenna a sintetizat cunoștințele medicale ale vremii și a introdus propriile inovații ale sale, inclusiv o clasificare cuprinzătoare a bolilor și a tratamentelor acestora. Accentul pus de Avicenna pe observație, pe experiența clinică și pe importanța conduitei etice în medicină a pus bazele dezvoltării practicilor medicale moderne. În lucrarea sa monumentală, adesea denumită „Al-Qanun fi al-Tibb” în arabă,tradusă și răspândită în întreaga lume, Avicenna a compilat și organizat informații din surse diverse, cum ar fi medicina greacă, indiană și persană pe care le-a integrat într-un sistem coerent și accesibil. Canonul a fost împărțit în cinci volume, abordând subiecte precum anatomia, fiziologia, farmacologia, patologia și tratamentele specifice pentru diferite boli.

Avicenna a împărțit bolile într-un sistem riguros, folosind criterii ca simptomele, localizarea și prognosticul, o abordare care a permis medicilor să identifice și să clasifice afecțiunile cu mai multă precizie, facilitând astfel un tratament mai eficient și personalizat.

Pe lângă clasificarea bolilor, Avicenna a insistat și asupra importanței observației și experienței clinice în practica medicală. A dezvoltat metode și instrumente specifice pentru a evalua simptomele și evoluția bolilor, promovând astfel o practică medicală bazată pe dovezi și pe înțelegerea detaliată a manifestărilor clinice. De asemenea, Avicenna a subliniat etica medicală, evidențiind importanța unei conduite corecte și responsabile în relația dintre medic și pacient.

Pe lângă Canonul său de medicină, principala lucrare a lui Avicenna a fost „Cartea vindecării” (Kitab al-Shifa), nu neapărat o lucrare medicală, cât mai degrabă o enciclopedie filosofică cuprinzătoare, împărțită în patru părți: logică, științe naturale, matematică și metafizică.

Renumit pentru intelectul său excepțional, Avicenna a început, în mod remarcabil, să stăpânească medicina de la vârsta de 16 ani, abilitățile sale excepționale ca medic consacrându-i imediat o reputație timpurie. Avicenna abia împlinise 18 ani când i-a fost acordat privilegiul de a fi medicul lui Nuh ibn Mansur, sultanul de Bukhara la curtea samanidă. Ca urmare a tratamentelor eficiente pe care i le-a aplicat acestuia la nevoie, Avicenna a beneficiat de încrederea necondiționată a sultanului care i-a acordat acces la biblioteca sa, inclusiv la manuscrise rare, ceea ce i-a permis să își continue cercetările și să își extindă cunoștințele.

Dar viața lui Avicenna a luat o turnură semnificativă odată cu transformările de la curtea samanidă. În 1012, a pornit într-o călătorie spre Gorgan, căutând sprijinul lui Qabus, regele provinciei Khorasan. Din nefericire, la sosirea sa, Avicenna a descoperit că regele fusese deja asasinat, dar cu toate acestea, a decis să se stabilească în Gorgan, unde a trăit timp de câțiva ani și a ținut prelegeri pe teme legate de logică și astronomie, practicând în același timp medicina.

A urmat călătoria la Hamadan, unde a fost chemat de prințul emir Shams al-Dawlah al dinastiei Buyid. Recunoscând expertiza lui Avicenna, prințul l-a numit medicul său privat și consilier de încredere, ridicându-l chiar la rangul de Mare Vizir sau…prim-ministru. În 1021, după decesul prințului, în încercarea de a-și continua cariera medicală, Avicenna i-a scris conducătorului din Isfahan, oferindu-și serviciile de medic. Din păcate, corespondența a fost descoperită, ceea ce a dus la întemnițarea sa de către noul prinț. După ce a petrecut mai mulți ani în captivitate, Avicenna a reușit să evadeze din Hamadan și s-a refugiat în Isfahan.

În ultimii ani ai vieții sale, Avicenna s-a aflat în slujba lui Abu Jafar Ala Addaula, un comandant militar, ca medic și sfătuitor.

Călătoria lui Avicenna prin diferite regiuni și interacțiunile sale cu personalități influente i-au permis să lase un impact considerabil asupra domeniilor medicinei, filosofiei și științei, iar contribuțiile lui în timpul Epocii de Aur islamice au fost considerate majore. Avicenna a căutat să reconcilieze logica și religia, subliniind că acestea nu se exclud și susținând că rațiunea poate fi folosită pentru a înțelege și explora conceptele religioase, reducând astfel decalajul dintre cercetarea filosofică și credințele religioase.

Avicenna credea că sufletul este creat simultan cu corpul de care este intim legat. Sufletul folosește corpul ca pe un instrument, iar individualitatea sa și diferențele față de alte suflete sunt modelate prin dobândirea de cunoștințe și formarea de obiceiuri morale.

De asemenea, Avicenna era de părere că atunci când corpul moare, sufletul continuă să existe, păstrându-și caracteristicile individuale, perfecțiunile și imperfecțiunile dobândite în timpul vieții sale alături de trup și el, sufletul, va fi răsplătit sau pedepsit în funcție de faptele sale din trecut, dintr-o viață de apoi.

Avicenna și-a dezvoltat propriul sistem de logică, cunoscut sub numele de logica avicenniană, pe care l-a expus în Cartea vindecării. Acest cadru logic a încorporat elemente de logică aristotelică și a reprezentat o contribuție semnificativă la domeniul logicii.

Pe lângă toate acestea, Avicenna a adus contribuții notabile în domeniul astronomiei, sugerând inclusiv că Venus se afla mai aproape de Soare decât Pământul. A inventat un instrument de coordonare a stelelor și a dezvoltat o metodă de distilare cu aburi, care a permis producerea de uleiuri esențiale.

Medic, filosof, om de știință, dar și un mare empat, Avicenna, de-a lungul vieții sale, a dat dovadă de compasiune față de cei mai puțin norocoși. În timp ce rătăcea prin lume, căutând să își ofere serviciile, s-a ocupat necondițonat de pacienții săraci, oferind îngrijire medicală și asistență celor aflați în nevoie. Înainte de a muri, și-a distribuit bunurile săracilor și, într-un gest de compasiune și generozitate, și-a eliberat sclavii.

Avicenna, cunoscut în Occident ca „Prințul Medicilor” a adus contribuții semnificative în domeniul cardiologiei și a avut o înțelegere avansată a pulsului și a afecțiunilor cardiovasculare. A fost primul care a descris hipersensibilitatea sinusului carotidian, o afecțiune în care stimularea sinusului carotidian duce la sincopă vasovagală. Avicenna a observat relația între stimularea acestui sinus și apariția sincopelor și a oferit o explicație clinică corectă pentru acest fenomen.

Avicenna a fost un pionier în studiul pulsologiei și a dezvoltat o înțelegere avansată a pulsului. A recunoscut importanța pulsului ca indicator clinic și a descris diferite caracteristici ale acestuia în diverse afecțiuni.

Pe lângă asta, Avicenna a adus și alte contribuții în domeniul cardiologiei. A descris simptomele și semnele asociate cu afecțiunile cardiovasculare, precum palpitațiile, durerea toracică și dispneea. De asemenea, a oferit sfaturi privind stilul de viață sănătos și prevenția bolilor cardiovasculare.

Avicenna a subliniat importanța conservării sănătății și a prevenirii bolilor și a recunoscut rolul semnificativ al exercițiilor fizice și al unei diete sănătoase în atingerea acestor obiective.

Credea că exercițiile fizice, atunci când sunt practicate corect, cu moderație și în momentele potrivite, pot preveni bolile și afecțiunile fizice, în același timp acordând o atenție deosebită cerințelor dietetice ale pacienților cu boli de inimă și punând accentul pe faptul că menținerea unei bune stări de sănătate implică urmarea unei diete adecvate, moderată cantitativ și calitativ.

Cartea despre medicamente pentru boli cardiace

Avicenna a scris „Kitab al-Adviyt-al-Qalbiye” („Cartea medicamentelor pentru bolile cardiace”), o lucrare tradusă în latină la începutul secolului al XIV-lea de către Arnaldo de Villanova (d. 1310 sau 1313 d.Hr.) sub titlul „De Medicines Cordialibus” și, mai târziu, revizuită de Alpagus (în 1520 d.Hr.).

În această carte, Avicenna vorbește despre dificultăți de respirație, palpitații și sincope, descriind în plus efectele unor boli psihologice precum depresia, stresul și anxietatea asupra funcției cardiovasculare. În cel de-al doilea capitol, Avicenna descrie remediile medicamentoase simple și compuse ale bolilor de inimă, dar după ce le împarte în mai multe categorii. Medicamentele menționate de Avicenna constau în stimulente, diuretice și agenți de răcire, pastile, tonice și siropuri derivate din regnul vegetal, mineral și animal, explicând modul în care acestea acționează asupra inimii. În plus, Avicenna descrie doza și puterea fiecărui medicament și tehnicile de aplicare.

Unul dintre medicamentele menționate de Avicenna este „zarnab”, despre care scrie că liniștește inima.

Avicenna a murit în iunie 1037, în luna Ramadanlui, după ce a contractat o colică severă, fiind înmormântat în Hamadan, Iran.

Surse:

https://www.britannica.com/biography/Avicenna/Legacy

https://www.goodreads.com/author/quotes/2601545.Avicenna

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3952394/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Locul de veci al lui Platon, marele filosof al Greciei antice, a fost în sfârșit găsit

Meniul Aristotelic: cum să mănânci ca un filosof din Grecia Antică

John Theophilus Desaguliers, clericul care a redefinit Francmasoneria engleză. Filosof, inginer, asistent al lui Isaac Newton

Lordul Francis Bacon și dezgustul său pentru filosofia aristotelică „nefructuoasă”