Raymonde de Laroche, născută Elise Raymonde Deroche, la 22 august 1882 la Paris, este unul dintre simbolurile naționale ale Franței. O actriță, dansatoare și cântăreață pasionată de aviație, Laroche deține recordul de a fi prima femeie care a pilotat un avion și prima femeie din lume pilot cu licență în pilotaj, la 8 martie 1910. De Laroche a fost inspirată în visul ei de spectacolele aeriene oferite de Wilbur Wright la Paris (Frații Wright, Orville și Wilbur, au fost pionieri ai aviației americane, cărora li se atribuie în general inventarea, construirea și pilotarea primului avion de succes din lume). Astfel, a decis să deviză pilot în 1909, după ce a fost instruită de aviatorul Charles Voisin (unul dintre pionierii proeminenți ai aviației din Franța).
Primul ei zbor solo a avut loc la 22 octombrie 1909, iar la 8 martie 1910, după ce a solicitat o licență oficială de pilot din partea Aero-Clubului Franței, a intrat în istorie devenind prima femeie din lume care a primit o licență de pilot (licența nr. 36), marcând o etapă importantă pentru femeile din aviație și inspirând multe altele să urmeze o carieră în acest domeniu.
„Baroneasa” de Laroche, așa cum i se mai spunea, a participat la demonstrații aviatice în toată Europa și a stabilit recorduri de altitudine pentru femei, printre care acela atins în 1913, când a zburat la o înălțime de 4.785 de metri. În timpul Primului Război Mondial, De Laroche s-a oferit a fi pilot voluntar în cadrul serviciului militar, dar s-a confruntat cu restricții. Deși femeile nu aveau voie să zboare în misiuni de luptă la acea vreme, Laroche a contribuit la efortul de război prin transportul de avioane și efectuarea de misiuni de recunoaștere.
La 18 iulie 1919, Elise Léontine Deroche avea să efectueze ultimul ei zbor. Se afla în localitatea Le Crotoy, în nordul Franței, copilotând un avion experimental, o variantă civilă a avionului Caudron G.3. Aeronava a pierdut din altitudine și s-a prăbușit, ucigându-i pe Deroche și pe pilotul M. Barrault. Deroche avea 36 de ani.
Presa de atunci avea să titreze incidentul: „Ce s-a întâmplat nu este foarte clar, dar se pare că avionul în care se afla s-a răsturnat în timpul unui zbor de probă. Baroneasa de la Roche a fost ucisă pe loc, iar pilotul Barrault a murit la foarte scurt timp după aceea”.
Raymonde de Laroche a fost căsătorită cu Jacques Vial la Meudon și a avut un copil (André, născut în 1909) în urma relației romantice trăită cu sculptorul Ferdinand Léon Delagrange, de asemenea, unul dintre primii aviatori, și unul dintre oamenii care au inspirat-o să devină ea însăși pilot. Delagrange a fost ucis într-un accident de avion în 1910.
National Geographic aduce un omagiu unor nume importante din istoria aviației feminine, trecându-le în revistă câteva dintre cele au marcat realizări de pionierat în această direcție.
Așadar, la 8 martie 1910, actrița de teatru pariziană Raymonde de Laroche, a devenit prima femeie pilot cu licență din lume. Un an mai târziu, în 1911, americanca Harriet Quimby, o cunoscută jurnalistă, a devenit prima femeie americană care a obținut o licență de pilot. A murit un an mai târziu, atunci când noul său avion a căzut în portul Boston.
În 1921, Bessie Coleman a devenit prima femeie de culoare care a primit o licență de pilot, cinci ani mai târziu decedând în urma unui accident de avion pilotat chiar de ea. Înainte de a muri, Bessie Coleman plănuia să deschidă o școală de zbor care să le permită accesul inclusiv viitorilor aviatori afro-americani.
„Am considerat că este de datoria mea să-mi risc viața pentru a învăța să zbor și pentru a încuraja zborul printre atât în rândurile bărbaților, cât și în cel al femeilor, care sunt atât de mult în urmă”. (Bassie Coleman)
„Aviația era o profesie nouă, aparent liberă de așteptările de gen și de tipizarea sexuală care limitau femeile în alte părți”, declara istoricul Susan Ware la conferința inaugurală Amelia Earhart în istoria aviației organizată de National Air and Space Museum în 2022. „Aceste femei doreau să fie judecate ca ființe umane și nu ca femei”, spune Ware.
„Au fost și alte femei care au îmbrățișat independența financiară pe care credeau că noul domeniu le-o va oferi. Neta Snook, al cărei prim zbor solo a fost efectuat într-un avion reconstruit de ea, și-a câștigat existența oferind avionul său pentru publicitate aeriană, testând avioane experimentale, ducând pasageri plătitori în excursii aeriene și instruind piloții începători, inclusiv pe Earhart. Gladys Roy, pe de altă parte, a câștigat bani frumoși ca pilot de cascadorii, dansând Charleston și jucând tenis pe aripi în timpul zborului pentru mulțimile uimite la spectacolele aeriene. Surorile Katherine și Marjorie Stinson au înființat o școală de zbor în Texas împreună cu mama și fratele lor, care a pregătit, printre alții, piloți canadieni în perioada premergătoare Primului Război Mondial”. De asemenea, Helen Richey a devenit prima femeie pilot comercial în 1934, însă a fost boicotată de colegii ei, membri în sindicatul piloților, care au înaintat atunci vehement ideea că „femeile nu au voie să zboare pe rutele programate pe vreme rea (anterior, se luase în considerare consemnarea la sol a femeilor pilot timp de nouă zile pe lună în timpul menstruației)”, iar până în 1973, când Emily Howell Warner a fost angajată de Frontier, nu a mai existat altă femeie pilot comercial.
Surse:
https://www.nationalgeographic.com/history/article/first-women-pilots-early-aviation-history
https://airandspace.si.edu/multimedia-gallery/si-81-3423-sjpg
Niloofar Rahmani, prima femeie pilot a Forțelor Aeriene Afgane
Irina Burnaia, prima femeie care a traversat în zbor Carpații