Charles Aznavour, ultimul și cel mai mare trubadur. 100 de ani de la naștere

„Defectele mele sunt vocea, înălțimea, gesturile, lipsa de cultură și educație, franchețea și lipsa de personalitate” spunea Charles Aznavour (1924 – 2018) despre el însuși, într-o descriere care nu poate fi numită modestă, dar nedreaptă. Ultimul și cel mai mare trubadur, poetul inimilor, vocea emoțiilor, blândul, bunul, maestrul versurilor, romanticul, eternul cântăreț, Aznavour a fost considerat ambasadorul cântecului francez.

Cu o carieră de peste 70 de ani și o discografie impresionantă – 51 de albume de studio în limba franceză, plus 41 de albume de studio în alte limbi străine, 23 de albume live și peste 200 de albume de compilații (peste 1200 de cântece înregistrate în total), acest Frank Sinatra al Franței a vândut peste 180 de milioane de unități în întreaga lume, o cifră care l-a plasat în topul unora dintre cei mai bine vânduți artiști din toate timpurile.

• Interzis femeilor! 5 locuri din lume în care doar bărbații au voie
• Proscrișii de la Hollywood: „Sunteți sau ați fost vreodată membru al Partidului Comunist?”

Charles Aznavour, francez de origine armeană, a avut o viață de roman. Cântec, vers, public, succes, armonie, iubire, tristeți, dar și momente despre care se știe mai puțin. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Aznavour și familia sa au ajutat la ascunderea și salvarea armenilor, a evreilor și a altor persoane persecutate de naziști. Aznavour a fost un activist și diplomat pentru poporul armean, fiind inclusiv ambasador oficial al Armeniei. Activitățile familiei Aznavour din timpul războiului au fost recunoscute cu Premiul Raoul Wallenberg în 2017 de către Reuven Rivlin, pe atunci președinte al Israelului, în declarația sa acesta spunând „soții Aznavour au fost strâns legați de Grupul de Rezistență Missak Manouchian și au oferit adăpost celor persecutați de naziști în propriul lor apartament din Paris, riscându-și propria viață”.

De asemenea, Charles Aznavour a fost un susținător al drepturilor civile și al drepturilor LGBTQ („Comme ils disent” de pe albumul său din 1972 Idiote je t’aime, a spart tabu-ul care exista la acea vreme în jurul discuțiilor despre homosexualitate, vorbind despre viol și depresie în această piesă, și creând un portret simpatic al unui travestit într-o epocă în care muzica franceză evita discret subiectul homosexualității). Mai apoi, „Je Bois” din 1987 a fost un portret spectaculos de sumbru al unui bețiv inveterat de vârsta a doua, care suferă o criză existențială și probleme cu prostata. „Este un fel de boală pe care o am, să vorbesc despre lucruri despre care nu ar trebui să vorbești. Am început cu homosexualitatea și am vrut să sparg toate tabuurile”, spunea artistul într-un interviu.

Pe lângă muzică, Charles Aznavour a fost implicat și în actorie, jucând în peste 80 de filme pentru marele ecran și televiziune. În mai 2024, în onoarea celei de-a 100-a aniversări a lui Aznavour, a fost lansat un box-set de 100 de CD-uri, care include toate înregistrările sale de studio și live, în franceză și în alte limbi străine, împreună cu unele conținuturi bonus.

Printre reperele carierei lui Aznavour se numără recitalul susținut pe scenă în deschiderea unui concert al faimoasei Edith Piaf, care l-a încurajat să continue în această direcție, scrierea primului său cântec în 1944, asocierea cu actorul Pierre Roche pentru a cânta în cluburi de noapte și, așa cum deja am menționat, lansarea a numeroase albume de studio.

A fost distins cu multe premii și onoruri, atât pentru eforturile sale în calitate de activist în timpul războiului, cât și ca solist și compozitor de valoare, primind aproximativ șaizeci de discuri de aur și de platină, între 1974 și 2001, și fiind numit ambasador al Armeniei în Elveția și delegat permanent al Armeniei la Organizația Națiunilor Unite de la Geneva.

Charles Aznavour, pe numele original Shahnour Vaghinak Aznavourian la Paris, s-a născut la 22 mai 1924 la Paris, într-o familie de imigranți armeni Michael (Misha) Aznavourian și Knar Baghdasarian, fiind cel mai mic dintre cei doi copii (a avut o soră pe nume Aida). Misha, fost cântăreț, conducea un mic restaurant armean în cartierul Rue de la Huchette din Paris, unde obișnuiau să poposească actorii și muzicienii. Părinții lui Charles, artiști amândoi, au fost cei care i-au încurajat abilitățile de interpret de la o vârstă fragedă. La sfârșitul anilor 1940, Aznavour a debutat ca dansator, iar mai târziu a început să scrie cântece și să performeze ca solist. Primele sale succese au venit în Canada, între 1948-1950, avându-l ca partener pe Pierre Roche. S-au întors apoi în Franța, unde au cântat în deschiderea lui Edith Piaf la teatrul Le Jora Shahinyan din Montmartre, Piaf sfătuindu-l să urmeze o carieră de cântăreț după ce i-a recunoscut talentul. De asemenea, tot ea l-a ajutat să își dezvolte vocea distinctivă, care i-a pus în valoare atât gama de tenor, cât și notele grave de bariton, contribuind la un sunet unic.

A scris sau co-scris peste 1.000 de cântece și a înregistrat nouăzeci și unu de albume de studio. Cariera lui Aznavour s-a întins pe parcursul a șapte decenii, timp în care a primit aproximativ șaizeci de discuri de aur și de platină în întreaga lume. S-a stins din viață la 1 octombrie 2018.

Aznavour a cântat frecvent despre dragoste, dar a scris sau co-scris și musicaluri care abordează diverse teme, cum ar fi homosexualitatea („Comme ils disent”), care a fost revoluționară la acea vreme din cauza normelor sociale privind sexualitatea. A cântat în mai multe limbi, inclusiv franceză, engleză, italiană, spaniolă, germană, rusă, armeană, napoletană și kabyle, performând, printre alte locuri importante din lume, la Carnegie Hall din New York. De asemenea, a înregistrat cântece din genuri diferite, precum muzica clasică („Ave Maria” cu Luciano Pavarotti) sau muzica tradițională armeană („Im Yare”). Una dintre cele mai de succes melodii ale sale din această perioadă a fost „Que C’est Triste Venise”, cântată în franceză, italiană („Com’è Triste Venezia”), spaniolă („Venecia Sin Ti”), engleză („How Sad Venice Can Be”) și germană („Venedig in Grau”).

Aznavour a fost căsătorit de trei ori – cu Micheline Rugel (în 1946), cu Evelyn Plessis (în 1956) și Ulla Thorsell (din 1967 și până la trecerea lui în neființă), din toate aceste trei mariaje rezultând șase copii: Seda, Charles, Patrick, Patrick, Katia, Mischa și Nicolas.

Charles Aznavour s-a stins din viață la 1 octombrie 2018, la vârsta de 94 de ani.

Surse:

https://www.imdb.com/name/nm0002198/bio/?ref_=nmqu_ql_1

https://www.newyorker.com/culture/culture-desk/remembering-charles-aznavour-the-last-and-greatest-troubadour

https://www.vogue.fr/vogue-hommes/culture/story/aznavour-forever-frances-only-soul-singer-has-passed-today-we-look-back-on-an-interview-with-the-legendary-charles-aznavour-by-vogue-hommes-last-year/3993

Vă mai recomandăm să citiți și:

Michael Bolton, operat de o tumoare pe creier. Anunțul făcut de cântărețul american

Jennifer Lopez, una dintre cele mai bine plătite cântărețe. „Oglindești ceea ce lumea îți oglindește ție”

Edgard Varèse, părintele muzicii electronice. „Toată lumea se naște cu sclipiri de geniu, dar majoritatea oamenilor le păstrează doar câteva minute”

Test de cultură generală. Care instrument muzical este mai vechi decât roata?