Astronomii au găsit cele mai mari jeturi văzute vreodată erupând dintr-o gaură neagră. Cele două jeturi observate se întind pe aproximativ 23 de milioane de ani-lumină, cu mult dincolo de limitele galaxiei-gazdă. Altfel spus, cele două jeturi au o lungime comparabilă cu 140 de galaxii similare Căii Lactee aliniate de la un capăt la altul.
Jeturile erup dintr-o gaură neagră supermasivă aflată în inima unei galaxii de la 7,5 miliarde de ani-lumină depărtare, ceea ce înseamnă că oamenii de știință le-au văzut așa cum erau atunci când Universul avea doar 6,3 miliarde de ani, adică jumătate din vârsta actuală. Mai mult, jeturile emit de trilioane de ori mai multă energie pe secundă decât Soarele nostru.
„Știm despre aceste structuri de ceva timp, dar cele din cazul de față sunt interesante din trei motive. În primul rând, sunt cele mai mari de până acum, ajungând la 20 de milioane de ani-lumină de la un cap la altul, ceea ce înseamnă că se întind din centrul galaxiei-gazdă și până în vidul dintre galaxii și grupurile de galaxii”, a explicat pentru Space.com Martin Hardcastle de la Universitatea din Hertfordshire, Regatul Unit.
„În al doilea rând, este una dintre cele mai puternice [structuri n.red.] cunoscute, cu o rată rapidă de cădere a materiei în gaura neagră. Iar în cele din urmă, se găsește pe vremea când Universul avea aproximativ jumătate din vârsta actuală și ar fi fost mult mai violentă”, a adăugat Hardcastle.
Jeturile uriașe au primit și un nume pe măsură. Echipa care le-a descoperit au decis ca megastructura să fie numită Porphyrion, aducând aminte de unul dintre giganții lui Gaia din mitologia greacă. Porphyrion a fost cel mai mare dintre giganți alături de Alcyoneus, după care a fost numită următoarea pereche mare de jeturi dintr-o gaură neagră, descoperită în 2022 de aceeași echipă de oameni de știință. Perechea Alcyoneus este echivalentă cu aproximativ 100 de galaxii similare Căii Lactee.
Descoperirea unui sistem atât de mare de jeturi, detaliată într-un studiu publicat în jurnalul Nature, sugerează că astfel de fluxuri de energie ar fi influențat evoluția galaxiilor la începuturile Universului.
„Astronomii cred că galaxiile și găurile negre din centrul lor evoluează împreună, iar un aspect-cheie este că jeturile pot răspândi cantități uriașe de energie care afectează creșterea galaxiilor-gazdă și a altor galaxii din preajma lor. Această descoperire arată că efectele lor se pot extinde mai departe decât am crezut noi”, a adăugat și George Djorgovski, profesor de astronomie la Institutul de Tehnologie din California (Caltech) din SUA.
Pentru a găsi galaxia din care provine Porphyrion, cercetătorii au folosit instrumentul Giant Metrewave Radio Telescope (GMRT) din India, precum și date din proiectul Dark Energy Spectroscopic Instrument (DESI), operat de la Observatorul Național Kitt Peak din Arizona, SUA.
Apoi, echipa a mai folosit și Observatorul W. M. Keck din Hawaii. „Până acum, aceste sisteme gigante de jeturi păreau să fie un fenomen al Universului recent. Dacă jeturile îndepărtate ca acestea pot ajunge până la pânza cosmică, atunci fiecare loc din Univers ar fi putut să fie afectat de activitatea găurii negre la un anumit moment din timpul cosmic”, au mai precizat oamenii de știință.
Telescopul Spațial James Webb a găsit o gaură neagră care își omoară propria galaxie
Bule uriașe par să provină de la gaura neagră supermasivă a galaxiei noastre
O nouă gaură neagră a fost descoperită în centrul galaxiei noastre