Maria Virginia Andreescu Haret, prima femeie architect din România

Maria Virginia Andreescu Haret (1894 – 1962), nepoata pictorului peisagist Ioan Andreescu și soția matematicianului, astronomului și politicianului Spiru Haret, a fost una dintre figurile proeminente din istoria arhitecturii românești.

A fost prima femeie arhitect din România, obținând diplomă în arhitectură în 1919, și prima femeie din lume care a ajuns la gradul de arhitect inspector general, statut recunoscut prima dată în cadrul celui de-al XVI-lea Congres de Istorie a Științei organizat la București, în 1981.

• Agatha Christie, Regina Crimelor și Misterelor. Cea mai bine vândută romanicieră din toate timpurile
• Ingrid Bergman, persecutată pentru relația cu regizorul italian Roberto Rossellini. „Am trecut de la statutul de…

De-a lungul vieții, Virginia Maria Andreescu Haret a proiectat peste 130 de clădiri, printre care o serie de blocuri pe Calea Victoriei, unele dintre primele care au folosit beton armat, pavilionul administrativ și dependențele subterane ale Aeroportului Băneasa, liceul Gheorghe Șincai și Colegiul Național Cantemir Vodă din București, Palatul Societății Tinerimea Română (Palatul Societății Tinerimea Română) de pe strada Schitu Măgureanu, numeroase vile, clădiri de apartamente și case din România.

Pe lângă performanțele sale arhitecturale, Virginia Andreescu Haret a realizat și un număr semnificativ de acuarele care fac parte în prezent din Colecția de stampe a Bibliotecii Academiei Române.

Virginia Andreescu Haret s-a născut în 1894 în București și a devenit orfană la vârsta de nouă ani, având grijă de cei trei frați mai mici și administrând gospodăria. Și-a terminat studiile liceale la Liceul Mihai Viteazul din București și, cu sprijinul ministrului Spiru C. Haret, a obținut o licență specială la Școala de Arhitectură din București la vârsta de 18 ani.

În iulie 1919, a absolvit cu brio Școala de Arhitectură din București, devenind prima femeie arhitect din România. A lucrat în serviciul tehnic al Ministerului Educației Naționale din 1923 până la pensionare, în anul 1947.

Conform informațiilor publicate de Institutul Cultural Român, în perioada dintre cele două Războaie mondiale, Virginia Andreescu Haret a reprezentat România la Congresele internaţionale de arhitectură la Roma, Paris, Moscova, Bruxelles, pentru realizările și implicările sale arhitecturale de excepție fiind recompensată cu diverse premii și distincții.

Printre proiectele arhitecturale speciale ale Virginei Haret se numără Palatul Tinerimea Română, Liceele Dimitrie Cantemir şi Gheorghe Şincai, Biserica Sf. Treime, una din cele mai mari din Bucureşti, cinematograful Parc din staţiunea Govora, lucrare dominată de un foișor unde se relevă stilul arhitectonic neoromânesc cu arcade și, tot la Băile Govora, grădina de deasupra pavilionului apelor. De asemenea, Virginia Andreescu Haret şi-a lăsat amprenta asupra Bucureştiului pe bulevardul Schitu Măgureanu – palatul fostei societăţi Tinerimea Română, clădire cu 7 etaje, cu basoreliefuri reprezentând scene din antichitate, pe Calea Victoriei, acolo unde a ridicat o serie de clădiri și, așa cum am menționat deja, printre primele blocuri de beton armat, pavilonul administrativ şi dependințele subterane ale aeroportului Băneasa, precum şi alte clădiri monumentale, fie de stat, fie vile particulare.

În București, a elaborat în 1926 proiectul corpului central al Liceului Cantemir-Vodă, căruia i s-au adăugat, ulterior, celelalte aripi. Stilul clădirii este viguros, vădind o concepție unitară, bine cristalizată a tematicii propuse. Alte lucrări din acea perioadă sînt: aripa dinspre Șerban Vodă a Liceului Șincai, precum și corpul secției antropologie, uzina de încălzire centrală și castelul de apă de pe lîngă Facultatea de Medicină. Acesta din urmă se remarcă printr-o influență specifică a stilului arhitectonic tradițional românesc. În București, mai menționăm supraetajarea și amenajarea Școlii Comerciale din str. Traian. (Radu Haret)

(…) La clădirile datând din deceniul al treilea, predomină, în general, în fațadă arcadele întâlnite în arhitectura populară tradițională și în cea clasică a edificiilor de cult. Majoritatea au la unul din colțuri un foișor, jocul volumelor fiind deosebit de variat. Totodată, sunt prevăzute de obicei cu logii în stilul brâncovenesc.

Începând cu deceniul al patrulea, asistăm la o modificare a stilului arhitectei Virginia Haret, în pas cu noile curente din arhitectura epocii. Se remarcă o tendință mai mare de stabilitate a compoziției unde, deși este conservat jocul volumelor – spre deosebire de prima perioadă de creație, la care predomină desfășurarea, adesea îndrăzneață, pe verticală – încep să se impună liniile orizontale. Compoziția este mai liniștită, mai sobră, iar influența stilului arhitectural modern se resimte în mod sensibil, fără a aduce însă monotonia ivită adesea la clădirile similare.

Nu este vorba de o rupere cu arhitectura tradițională, ci mai degrabă de o adaptare la cerințele societății moderne.

Virginia Haret a fost cunoscută în vremea ei nu doar prin prisma calităților de architect profesionist și talentat, dar i-a fost admirată și latura personalității. Era apreciată pentru energia debordantă, determinarea, disciplina matematică, bunătatea și înțelegerea față de oameni. Trăsăturile sale nobile de caracter au definit-o ca pe o creatoare plină de spirit dedicată avansării de noi idei în arhitectura românească.

În 1928, Virginia Hart s-a căsătorit cu un nepot al matematicianului și inginerului român Spiru C. Haret, inginerul constructor Spiru I. Haret, devenind parteneri nu doar în spațiul personal, însă și cel profesional, având în vedere că au colaborat împreună o perioadă îndelungată la mai multe lucrări. Cupul a avut un fiu, Radu Haret, devenit inginer la rândul său și personalitate care a jucat un rol important în păstrarea memoriei mamei sale, Virginia Andreescu Haret, prin publicarea de articole în reviste, precum și prin colecțiile de arhivă pe care le-a întreținut. Eforturile lui au ajutat la documentarea și prezentarea operei arhitecturale și a istoriei Virginiei Andreescu Haret, asigurându-se că moștenirea ei a fost amintită și apreciată.

Virginia făcea față la toate, întrebuințîndu-și calitățile naturale cu un spirit chibzuit și metodic, găsindu-și și timpul să adune la ea, în casa pe care și-o construise, un mic cerc de prieteni, arhitecți, arheologi, ingineri și critici de artă și să le creeze un mediu cald și plăcut, în interiorul ei încărcat de tablouri, multe ale unchiului, marele Andreescu, de cărți, bibelouri, arămuri, broderii, amintiri din multele călătorii de studii pentru care își rezerva timp să le mai facă. (Radu Haret într-un articol preluat de arhitectura-1906.ro)

În ultimii ani ai vieții, Maria Haret și-a dedicat eforturile cercetării și publicării unei monografii despre Istoria clădirii Teatrului Național din București, punând în lumină semnificația arhitecturală, evoluția istorică și impactul cultural al acesteia.

Virginia Maria Haret a făcut parte din toate organizațiile arhitecților din România, de la Societatea Arhitecților Români (fiind singura femeie din corpul comitetului), la Societatea Arhitecților Diplomați din România, Corpul Tehnic al Arhitecților și Fondul de Arhitectură și a Uniunii Arhitecților. A fost prima femeie membră a Societății Politehnice din România, începând cu data de 1 dec. 1929.

După pensionare, în anul 1947, Haret și-a continuat totuși activitatea în domeniu, implicându-se în proiectele Asociației Generale a Inginerilor din România, AGIR și făcând parte din comisiile pentru studierea problemelor tehnice referitoare la organizarea și normarea muncii, a predate cursuri de profil în cadrul Ministerului Construcțiilor, a colaborat cu Serviciul de Documentare al Comitetului de Stat pentru Arhitectură și Construcții și Institutul de Studii Româno-Sovietice de pe lângă Academia R. S. România.

Întreaga activitate profesională a Virginiei Haret se întinde pe o perioadă ce depășește 40 de ani. În acest timp, a proiectat și executat – în afară de celelalte preocupări profesionale – peste 130 lucrări de arhitectură de diferite profile, fiind o pionieră în arhitectură și tehnică. A fost prima femeie care, ridicîndu-și diploma de arhitect, a folosit din plin cunoștințele dobândite pentru propășirea arhitecturii românești în multiple domenii.

Virginia Maria Andreescu Haret, prima femeie architect din România, care a adus contribuții semnificative la arhitectura românească prin ideile inovatoare și prin dedicarea pentru excelență, s-a stins din viață la 6 mai 1962, prin proiectele sale inovatoare și contribuțiile în domeniul arhitecturii, nu numai că a lăsat în urmă structuri fizice, dar a și inspirat generațiile viitoare de arhitecți, lucrările ei reflectând un amestec de creativitate, funcționalitate și o înțelegere profundă a principiilor arhitecturale.

Surse:

http://virginiaharet.blogspot.com/p/despre.html

https://www.icr.ro/pagini/iunie-anul-arhitecturii-virginia-andreescu-haret

https://arhitectura-1906.ro/2018/12/virginia-sp-haret-andreescu-prima-arhitecta-care-a-activat-in-romania-1894-1962/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Maria Cuțarida-Crătunescu, prima femeie medic din România

Smaranda Brăescu, Regina Înălțimilor, prima femeie parașutist a României

Elena Caragiani-Stoenescu, prima femeie aviator din România și a 11-a din întreaga lume

Irina Burnaia, prima femeie care a traversat în zbor Carpații