Stephen Sondheim, Titanul Musicalului American. 1 Oscar, 9 premii Grammy, 8 premii Tony și un premiu Pulitzer

tephen Sondheim (n. 1930), este considerat una dintre cele mai influente figuri din istoria teatrului muzical american. Și-a început cariera în 1957, când a lucrat la musicalul West Side Story de pe Broadway, pe muzica lui Leonard Bernstein și versurile scrise de Stephen Sondheim însuși.

Sondheim a fost considerat revoluționar în ceea ce privește abordările lui în teatrul muzical, prin introducerea unor melodii complexe și complicate, cu versuri profunde și sofisticate, pe teme ca psihologia, relațiile și problemele societății, mulți artiști contemporani de teatru muzical citându-l pe Sondheim ca fiind o influență majoră asupra muncii lor

• Test de cultură generală. Cum sunt stabilite cursurile valutare?
• Povestea desprinsă din cărţi a îndrăgitului Petre Ispirescu. Nu a făcut niciun an de şcoală, a…

De-a lungul carierei, Stephen Sondheim a fost recompensat cu numeroase distincții oferite pentru munca sa. A câștigat 8 premii Tony, mai mult decât orice alt compozitor, pentru cea mai bună partitură originală și cel mai bun musical pentru producții precum Company, Follies, A Little Night Music și Sweeney Todd, pe lângă acestea primind inclusiv un premiu Pulitzer pentru dramă, cu Sunday in the Park with George, în anul 1985.

Compozitorul și textierul american Stephen Sondheim este cunoscut mai ales pentru operele sale de teatru, printre care se numără A Funny Thing Happened on the Way to the Forum (1962); Anyone Can Whistle (1964); Company (1970); Follies (1971) și A Little Night Music (1973) și pentru colaborările cu Leonard Bernstein ca textier pentru West Side Story (1957) și Candide (1974), și cu Richard Rogers pentru Do I Hear a Waltz (1965). De asemenea, parteneriatele sale cu regizorul și producătorul Hal Prince i-au adus premiilor Tony pentru cele mai bune partituri muzicale timp de trei ani consecutivi (1971-1973), Pacific Overtures (1976) fiind considerat un reper în teatrul muzical american datorită utilizării magistrale a elementelor tradiționale ale teatrului japonez.

Stephen Sondheim s-a născut la 22 martie 1930 într-o familie prosperă de oameni de afaceri. A studiat pianul timp de doi ani, pe tot parcursul educației sale manifestând interesul pentru scena muzicală.

A fost asistentul personal al lui Oscar Hammerstein (1895 – 1960), datorită acestuia Sondheim intrând în lumea teatrului profesionist. (Oscar Greeley Clendenning Hammerstein II a fost un textier, libretist, producător teatral și regizor american de teatru muzical timp de aproape 40 de ani, deținător a opt premii Tony și două premii Oscar pentru cel mai bun cântec original).

În perioada în care era student la Colegiul Williams, Sondheim i-a ajutat pe Rogers și Hammerstein în pregătirea producțiilor lor South Pacific și The King and I, după absolvire câștigând premiul Hutchinson, care i-a permis să studieze compoziția la Universitatea Princeton cu Milton Babbitt (1916 – 2011) – compozitor, teoretician al muzicii, matematician și profesor american, laureat al Premiului Pulitzer, fiind recunoscut pentru muzica sa electronică și serial (curent în muzica contemporană care s-a dezvoltat în primii ani după cel de-Al Doilea Război Mondial).

Stephen Sondheim și-a început cariera profesională în televiziune, unde a scris scenarii pentru serialele Topper și The Last Word. A compus, de asemenea, muzică incidentală pentru musicalul de pe Broadway Girls of Summer, la scurt timp după aceea devenind textierul musicalului West Side Story, care a avut premiera pe Broadway în 1957, oportunitate extraorinară care l-a propulsat pe tânărul compozitor într-unul dintre cele mai de succes spectacole produse vreodată pe Broadway. În urma acestui succes, Sondheim a continuat să colaboreze la producția de pe Broadway a spectacolului Gypsy, în 1959, impunându-se ca unul dintre cele mai mari tinere talente ale teatrului muzical american. Mai târziu, din dorința de a evolua și deschide noi orizonturi, Stephen Sondheim a produs A Funny Thing Happened on the Way to the Forum (1962), un spectacol care a avut aproape 1.000 de reprezentații și care a câștigat premiul Tony pentru cel mai bun musical.

Un alt mare succes al lui a fost musicalul Company, produs în 1970, extrem de apreciat de critici și premiat cu Drama Critics și Tony pentru cel mai bun musical al sezonului, Sondheim, la rândul său, primind premii pentru cel mai bun compozitor și cel mai bun textier.

După A Little Night Music (1973), prin care Sondheim și-a expus puternica sa pregătire în domeniul muzicii clasice, asemănat pe alocuri cu Mahler, Strauss, Ravel, Liszt și Rachmaninoff și, din nou, premiat cu Tony, trei ani mai târziu, Sondheim a colaborat cu Hal Prince la Pacific Overtures, „în încercarea sa de a relaționa occidentalizarea Japoniei cu prezentul comercializat, Sondheim fuzionând elementele improbabile ale poeziei Haiku, ale scărilor pentatonice japoneze și ale teatrului Kabuki cu tehnici scenice contemporane într-o producție care a fost salutată ca un succes pe Broadway”.

Prin contribuțiile aduse teatrului muzical, Stephen Sondheim nu doar că a demonstrat capacitatea de a veni cu inovații, dar și abilitatea de a traversa genurile muzicale și teatrale pentru a oferi publicului de pe Broadway opere valoroase scrise pe versuri ingenioase și pline de spirit, lipsite de rime superficiale, dovedindu-și permanent individulitatea.

În 1976 a produs Side by Side by Sondheim, iar începând cu 1981 a colaborat la coloanele sonore ale filmelor REDS (1981), în regia lui Warren Beatty, cu Warren Beatty, Diane Keaton, Jack Nicholson și Gene Hackman în rolurile principale, și Sunday in The Park With George (1986), producția video a spectacolului muzical fiind premiată cu Pulitzer

Into the Woods (1987) a fost un alt musical de succes pe Broadway, spectacolul beneficiind inclusiv de un turneu australian.

În 1981, a fondat Young Playwrights Inc. pentru a dezvolta și promova activitatea tinerilor dramaturgi. Textele sale colecționate, împreună cu eseurile aferente, au fost publicate în două volume: Finishing the Hat (2010) și Look, I Made a Hat (2011). În 2010, teatrul de pe Broadway cunoscut anterior sub numele de Henry Miller’s Theatre a fost redenumit în onoarea sa.

În 1990, Stephen Sondheim a câștigat premiul Oscar pentru cel mai bun cântec original cu Sooner or Later (I Always Get My Man) din filmul Dick Tracy, în regia lui Warren Beatty care a și făcut parte din distribuție alături de Madonna (interpreta melodiei), Al Pacino și Dustin Hoffman, doi ani mai târziu refuzând un premiu National Medal of Arts Award, din partea National Endowment for the Arts (premiu prestigios acordat de guvernul Statelor Unite pentru a recunoaște persoanele sau grupurile care au adus contribuții remarcabile în domeniul artelor și al științelor umaniste), această decizie venind ca urmare a dezacordului său cu anumite politici ale NEA din acea perioadă. În special, Sondheim s-a opus alocării de fonduri pentru proiecte pe care unii le considerau controversate sau de natură explicită. Sondheim credea că libertatea artistică nu ar trebui să fie restricționată pe baza unor considerente morale sau politice.

Poziția sa cu privire la această problemă nu a fost unică la acea vreme, alți artiști și organizații exprimându-și, de asemenea, îngrijorarea cu privire la interferența guvernului în exprimarea artistică.

La 4 iulie 2000, Sondheim a primit premiul Praemium Imperiale din partea Asociației Japoneze de Artă, fiind onorat pentru activitatea sa în film și teatru.

Stephen Sondheim a fost căsătorit, din 2017 și până în 2021, cu actorul și cântărețul Jeff Romley. Sondheim a murit la 26 noiembrie 2021, la vârsta de 91 de ani, lăsându-și averea de 75 de milioane de dolari și drepturile asupra muzicii și operelor sale literare soțului, unor organizații de caritate și câtora dintre prietenii săi.

Surse:

https://www.nytimes.com/2021/11/26/theater/stephen-sondheim-dead.html

https://www.westsidestory.com/stephen-sondheim

https://www.dailymail.co.uk/news/article-10433447/Broadway-legend-Stephen-Sondheim-left-estate-worth-75-million-husband-friends.html

Vă mai recomandăm să citiți și:

Mae Jemison, prima femeie afro-americană care a ajuns în spațiu

Alan Shepard, primul american în spațiu și singurul om care a jucat golf pe Lună

ANALIZĂ: O capsulă defectă de la început și orgoliile industriei aerospațiale americane

Ce mașini folosea Ceaușescu pentru a se deplasa la vânătoare? De la jeepurile americane la GAZ-urile sovietice, ajungând la mașinile ARO