În cadrul unor studii efectuate pe șoareci, cercetătorii au descoperit o moleculă despre care afirmă că poate restaura funcția cognitivă; acest medicament restabilește amintirile pierdute din cauza bolii Alzheimer.
Într-un comunicat de presă despre acest studiu, Universitatea din California, Los Angeles (UCLA), din SUA, a explicat că această moleculă sintetizată funcționează diferit de medicamentele actuale utilizate pentru Alzheimer.
Studiul a fost publicat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences.
După cum a observat de multe ori domeniul predominant de cercetare asupra bolii, acumularea de plăci amiloide dăunătoare în creier pare să fie principalul factor care determină progresia bolii Alzheimer. Ca atare, cercetătorii au încercat de-a lungul anilor diverse metode de a elimina aceste plăci, dar, după cum au arătat studii recente, anticorpii monoclonali care elimină plăcile din creier nu reușesc să restaureze funcția cognitivă și amintirile pierdute din cauza bolii.
„Îți lasă poate un creier fără plăci, dar toate modificările patologice din circuite și mecanismele din neuroni nu sunt corectate”, a explicat Istvan Mody, neurolog la UCLA și lider al studiului.
Pe lângă acumularea de plăci, Alzheimerul cu debut precoce până la mediu este caracterizat de încetinirea oscilațiilor gamma, care generează semnale electrice ce stimulează funcțiile esențiale de reamintire, cum ar fi amintirea unui număr de telefon, explică Futurism.
Aici intervine noua moleculă, denumită DDL-920, după Drug Discover Lab al UCLA, unde a fost sintetizată.
Un medicament restabilește amintirile pierdute. Folosind atât șoareci de tip sălbatic, cât și șoareci modificați genetic pentru a avea Alzheimer, ceea ce, ca o notă secundară, unii consideră a fi o practică etic dubioasă, cercetătorii de la UCLA au presupus că DDL-920 ar putea modifica procesul care încetinește aceste oscilații importante. După două săptămâni de administrare orală a medicamentului ce conține molecula, șoarecii cu Alzheimer au reușit să își amintească rutele de evadare din labirint la rate similare cu omologii lor sălbatici și, de asemenea, nu au prezentat comportamente ciudate după administrarea medicamentului.
După cum menționează Mody, încă există multă muncă de realizat pentru a determina dacă DDL-920 ar putea fi sigură și eficientă pentru oameni. Totuși, dacă cercetătorii vor reuși, aceasta ar putea avea implicații majore și pentru alte afecțiuni caracterizate de perturbări ale oscilațiilor gamma, cum ar fi tulburările din spectrul autist, depresia și schizofrenia.
„Suntem foarte entuziasmați de acest lucru datorită noutății și a mecanismului de acțiune care nu au fost abordate până acum”, a spus Mody.
Teoriile lui Sigmund Freud, greșit interpretate. Ce arată noi analize?
Virusurile antice ar fi jucat un rol mai important decât credeam în evoluția noastră
Genele antice ale „virusurilor zombi” ar putea influența apariția cancerului