Cum apar deșerturile? Standardul pe care multe manuale universitare îl folosesc pentru a defini un deșert este: o zonă care primește mai puțin de 250 de milimetri de precipitații pe an. Dar de ce aceste zone primesc atât de puține precipitații?
Din punct de vedere geografic, majoritatea deșerturilor se găsesc pe părțile vestice ale continentelor sau, în cazul deșerturilor Sahara, al Arabiei și Gobi și al deșerturilor mai mici din Asia, sunt situate departe de coastă, în interiorul Eurasiei. Acestea tind să apară sub părțile estice ale celulelor subtropicale majore de înaltă presiune.
Aceste mari „roți” de vânt spiralează în sensul acelor de ceasornic în emisfera nordică și în sens invers acelor de ceasornic în emisfera sudică, în zonele subtropicale de deasupra oceanelor; totuși, comportamentul lor influențează continentele din apropiere, conform Britannica.
Cum apar deșerturile? Aerul umed care se ridică aproape de Ecuator se răcește și se condensează în nori și, mai târziu, în ploaie. Pe măsură ce curentul de aer se mișcă spre pol, aerul eliberează o mare parte din umezeala sa. Până când curentul se întoarce spre Ecuator, aerul coboară. Devine comprimat și mai cald, iar umiditatea sa relativă scade și mai mult. În aceste condiții, este rar ca norii și ploaia să se formeze. Cu un pic de vânt, este accelerată evaporarea la suprafață, iar regiunile continentale de dedesubt devin extrem de aride din cauza lipsei de umezeală disponibilă. Astfel, deșerturile devin uscate.
Când vă gândiți la un deșert, probabil vă imaginați nisip și dune, dar deșerturile pot apărea și în zone mai reci. Deșerturile reci, precum Deșertul Atacama din Chile și unele dintre deșerturile asiatice situate în Stepa Eurasiatică (cum ar fi Deșertul Karakum din Turkmenistan), scad frecvent sub punctul de îngheț în lunile mai reci ale anului.
În plus, există un deșert extrem de mare ale cărui „nisipuri” sunt de fapt făcute din apă. Acest deșert se întinde pe toată Antarctica, ale cărei regiuni de coastă primesc aproximativ 200 de mm de precipitații pe an, în timp ce interiorul său primește mai puțin aproximativ 50 de mm pe an.
Pentru mulți oameni, Sahara, care se întinde pe aproximativ 8,6 milioane de kilometri pătrați, este cel mai mare deșert din lume; cu toate acestea, s-ar putea argumenta că, la 14,2 milioane de kilometri pătrați, Antarctica, cu câmpiile sale de gheață, ar putea fi considerată cel mai mare deșert (din punct de vedere tehnic) din lume.
Schimbările climatice vor scoate deșeurile nucleare din adâncurile Pământului
Cercetătorii au aflat de ce norii dispar în timpul eclipselor de Soare