Joseph Nicéphore Niépce, părintele fotografiei

Nicephore Niépce, inventator și cel considerat a fi părintele fotografiei, s-a născut la 7 martie 1765, în vestul Franței, în Burgundia, într-o familie educată, fiind fiul mai mare al lui Claude Niépce, avocat și magistrat, și al lui Claudine Barault.

Niépce a studiat la Colegiul Oratorian din Angers, Franța, urmând ca apoi să primească educație la Școala de Inginerie din Paris. Interesat în mod special de chimie, aceasta i-a oferit o bază solidă pentru a explora domeniul științific și a-și dezvolta abilitățile chimice. A fost fascinat de experimente științifice pe tot parcursul vieții, dedicându-se continuu studiului, explorării diverselor procese chimice și căutând modalități de a obține imagini permanente prin intermediul acestora. Deși nu a obținut recunoașterea meritată în timpul vieții, realizările lui Niépce au jucat un rol crucial în dezvoltarea procesului heliografic ce a dus în cele din urmă la realizarea primei fotografii permanente din lume.

• Rebecca Lee Crumpler, prima femeie de culoare medic. „Cu siguranță, dacă femeile nu pun întrebări medicilor,…
• Hattie McDaniel, prima persoană de culoare recompensată cu Oscar. „Am făcut ce am putut. Restul…am lăsat…

Prima fotografie permanentă realizată de Joseph Nicéphore Niépce a fost cunoscută sub numele „View from the Window at Le Gras”. A fost făcută în 1826 (sau în 1827), folosind o cameră obscură și o placă de pewter (Pewter-ul era inițial un aliaj de staniu cu 15% plumb și uneori stibiu și cupru. Pewter-ul modern nu mai conține plumb) acoperită cu un strat subțire de Bitum de Iudea (soluție pe bază de solvent și bitum folosită de către artiști pentru crearea efectelor de patinare sau învechire.)

Procesul său – heliografie – a implicat expunerea timp de câteva ore a materialului la lumina Soarelui, iar apoi fixarea imaginii rezultate pe o placă de metal acoperită cu un strat de rășină.

Cum a procedat Niépce, mai exact? Așadar, placa acoperită cu bitumen a fost introdusă într-o cameră obscură pe care Niépce a montat-o în fața fereastrei atelierului său, astfel încât să captureze imaginea văzută prin obiectivul camerei. Placa a fost expusă la lumina soarelui timp de câteva ore, iar după expunere, a fost procesată chimic pentru a fixa și dezvolta imaginea latentă. Niépce a folosit benzină și alte substanțe chimice pentru a îndepărta stratul nesensibilizat de bitumen și a dezvălui imaginea expusă.

Rezultatul a fost imaginea ce reprezenta o vedere de la fereastra atelierului său din Le Gras, surprizând detaliile unei clădiri, un acoperiș, un copac și alte elemente din peisajul înconjurător. Deși imaginea are o calitate relativ scăzută și este afectată de imperfecțiunile procesului heliografic al lui Niépce, ea reprezintă primul succes în obținerea unei imagini permanente prin intermediul fotografiei. Imaginea originală se află expusă în prezent la Muzeul Nicéphore Niépce din Chalon-sur-Saône, Franța.

Pașii până la marea lui realizare

În 1793, Niépce s-a căsătorit cu Agnes Romero și au avut un fiu pe nume Isidore. Un an mai târziu, Agnes a decedat, iar Niépce nu s-a recăsătorit niciodată.

În 1807, Niépce și fratele său Claude au inventat Pyréolophore, un motor cu combustie internă ce funcționa pe baza unui sistem cu piston și cilindru asemănător motoarelor pe benzină din secolul XX. Pyréolophore a fost alimentat pentru prima dată cu pulbere de licopodiu, pe care Niépce susținea că a folosit-o pentru a propulsa o barcă.

Începând cu 1813, în Franța se devoltase mult litografia, un hobby care l-a prins și pe Nicephore Niépce, dar pe care l-a explorat într-un mod propriu, în aventura sa de a furniza imagini în mod automat.

„Niépce a acoperit staniolul cu mai multe substanțe sensibile la lumină, încercând astfel să copieze gravuri suprapuse în lumina soarelui. În aprilie 1816, a trecut la un pas următor, experimentând fotografierea, pe care a numit-o heliografie (desenare la soare), cu ajutorul unui aparat de fotografiat. A înregistrat o vedere de la fereastra camerei sale de lucru pe hârtie sensibilizată cu clorură de argint, însă inițial a reușit o fixare doar parțială a acesteia. Astfel, a încercat utilizarea altor tipuri de suporturi pentru materialul fotosensibil bitumul din Iudeea, un fel de asfalt, care se întărește la expunerea la lumină, dovedindu-se un succes. În 1822, Niépce a reușit obținerea unei copii fotografice a unei gravuri suprapuse pe sticlă, pentru ca în 1826, cu ajutorul unui aparat de fotografiat, să realizeze o vedere din atelierul său de lucru pe o placă de staniol, aceasta fiind prima imagine fixată permanent din natură”. (britannica.com).

În același an, Niépce a realizat un alt heliograf, reprezentând reproducerea unui portret gravat al gravorului parizian Augustin-François Lemaître, iar un an mai târziu, aflat în Anglia, Niépce a depus un memoriu al invenției sale la Societatea Regală din Londra, nefiind, însă, foarte generos cu informații referitoare la metoda sa de lucru, preferând să păstreze secretul asupra procesului său fotografic.

Cu toate că munca lui Niépce a fost remarcabilă și importantă pentru dezvoltarea de mai târziu a fotografiei și tehnicilor fotografice, acesta s-a confruntat cu limitări. Incapabil să reducă timpii foarte lungi de expunere prin mijloace chimice sau optice, Niépce a cedat în cele din urmă, în 1829, în fața propunerilor repetate ale pictorului parizian Louis-Jacques-Mandé Daguerre, de a încheia un parteneriat pentru perfecționarea și exploatarea heliografiei.

După moartea lui Niépce, în urma unui atac cerebral, la 5 iulie 1833, munca lui Louis Daguerre a înflorit. Bazându-se pe cunoștințele și experiența acumulate de la Niépce, acesta a continuat să experimenteze și să rafineze procesul de heliografie pentru a obține imagini de calitate superioară și pentru a reduce timpul de expunere necesar.

Prin persistență și cercetare, Daguerre a descoperit un proces chimic prin care să dezvolte imaginile latente (invizibile) formate în urma unei expuneri scurte, un proces chimic ce permitea transformarea imaginii latente într-o imagine vizibilă. Această descoperire a fost un pas major în dezvoltarea fotografiei, deoarece a permis reducerea semnificativă a timpului de expunere necesar pentru obținerea unei imagini.

Rezultatele experimentelor lui Daguerre l-au condus în cele din urmă la inventarea dagherotipului, în jurul anului 1837, o inovație semnificativă în domeniu care producea imagini precise și detaliate.

Fiul lui Niépce, Isidore i s-a alăturat lui Daguerre pentru a dezvolta și perfecționa procesul fotografic. În 1839, Isidore a primit o pensie guvernamentală în schimbul dezvăluirii detaliilor tehnice ale procesului de heliogravură al tatălui său. De asemenea, o altă figură notabilă din familia Niépce, chimistul Claude Félix Abel Niépce de Saint-Victor, văr al lui Nicéphore și Isidore, a adus contribuții semnificative în domeniul fotografiei. A fost primul care a utilizat albumina, o proteină care se găsește în albușul de ou, ca liant pentru emulsiile fotografice. Această inovație a dus la dezvoltarea printurilor cu albumină, care au devenit un mediu fotografic popular în secolul al XIX-lea.

În plus, Claude Félix a experimentat producerea de gravuri fotografice pe oțel, combinând astfel domeniile fotografiei și gravurii. Activitatea sa în acest domeniu a contribuit la progresul proceselor fotomecanice.

Contribuțiile lui Isidore și Claude Félix Niépce de Saint-Victor au îmbogățit și mai mult domeniul fotografiei și al disciplinelor științifice conexe, activitatea lor extinzând posibilitățile proceselor fotografice.

Sursa:

https://www.britannica.com/biography/Nicephore-Niépce

Vă mai recomandăm să citiți și:

O nouă fotografie fabuloasă cu Sagittarius A*, gaura neagră supermasivă din inima Căii Lactee

Aisbergul care a scufundat Titanicul, surprins într-o fotografie din 1912

Mesaj de „Adio!” de pe Lună! Ultima fotografie trimisă de sonda Odysseus

Islanda „sângerează”: fotografia spectaculoasă surprinsă de un satelit Copernicus