Inteligenta Artificială (AI) a progresat într-un ritm uimitor în ultimii ani. Unii oameni de știință se uită acum la dezvoltarea superinteligenței artificiale (ASI), o formă de AI care nu ar depăși doar inteligența umană, ci nici nu ar fi legată de vitezele de învățare ale oamenilor. Ar putea fi aceasta motivul pentru care nu am găsit niciodată extratereștri?
Dar ce se întâmplă dacă acest prag nu este doar o realizare remarcabilă? Ce se întâmplă dacă reprezintă și un blocaj formidabil în dezvoltarea tuturor civilizațiilor, unul atât de dificil încât împiedică supraviețuirea pe termen lung?
Această idee stă la baza unui articol de cercetare pe care Michael Garrett, de la Universitatea Manchester (Anglia), l-a publicat recent în Acta Astronautica. Ar putea fi Inteligența Artificială „marea barieră” a Universului, o limită atât de greu de depășit încât împiedică majoritatea vieții să evolueze în civilizații călătoare în spațiu?
Acesta este un concept care ar putea explica de ce căutarea inteligenței extraterestre (Seti) nu a detectat încă semnăturile civilizațiilor tehnice avansate în alte părți ale galaxiei și pentru care nu am găsit niciodată extratereștri.
Ipoteza marii bariere este în cele din urmă o soluție propusă la Paradoxul lui Fermi. Acesta pune întrebarea de ce, într-un Univers vast și vechi suficient pentru a găzdui miliarde de planete potențial locuibile, nu am găsit niciodată extratereștri.
Ipoteza sugerează că există obstacole insurmontabile în cronologia evolutivă a civilizațiilor care le împiedică să se dezvolte în entități călătoare în spațiu, scrie Science Alert.
Cercetătorul crede că apariția ASI ar putea fi un astfel de filtru. Avansul rapid al AI-ului, care ar putea duce la ASI, ar putea intersecta o fază critică în dezvoltarea unei civilizații, anume tranziția de la o specie de pe o singură planetă la una multiplanetară.
Aici, multe civilizații ar putea să ezite, AI-ul făcând mult mai multe progrese decât capacitatea noastră de a îl controla sau de a explora și popula sustenabil sistemul nostru solar.
Provocarea cu AI-ul, și în special cu ASI, constă în natura sa autonomă, auto-amplificatoare și îmbunătățitoare. Aceasta are potențialul de a-i îmbunătăți capacitățile cu o viteză care depășește cronologiile noastre evolutive fără AI.
Potențialul pentru ca ceva să meargă foarte rău este enorm, conducând la prăbușirea atât a civilizațiilor biologice, cât și a celor AI, înainte ca acestea să aibă vreodată șansa de a deveni multiplanetare.
De exemplu, dacă națiunile se bazează tot mai mult pe sistemele AI autonome care concurează între ele, capacitățile militare ar putea fi folosite pentru a ucide și distruge la o scară fără precedent. Acest lucru ar putea duce potențial la distrugerea întregii noastre civilizații, inclusiv a sistemelor AI.
În acest scenariu, Garrett estimează că longevitatea tipică a unei civilizații tehnologice ar putea fi mai mică de 100 de ani. Aceasta este aproximativ perioada dintre capacitatea de a primi și transmite semnale între stele (1960) și apariția estimată a ASI (2040) pe Pământ. Acest lucru este alarmant de scurt în comparație cu scara cosmică a miliardelor de ani.
Această estimare, atunci când este introdusă în versiunile optimiste ale ecuației Drake, care încearcă să estimeze numărul de civilizații extraterestre active și comunicative din Calea Lactee, sugerează că, în orice moment dat, există doar câteva civilizații inteligente. Mai mult, ca și în cazul nostru, activitățile tehnologice relativ modeste ar putea face destul de dificilă detectarea lor.
Această cercetare nu este doar o poveste de avertizare despre posibila noastră pieire. Ea servește drept un semnal de alarmă pentru umanitate să stabilească cadre de reglementare solide pentru a ghida dezvoltarea AI, inclusiv a sistemelor militare.
Acest lucru nu este doar despre prevenirea utilizării malefice a AI-ului pe Pământ; este și despre asigurarea că evoluția AI-ului se aliniază cu supraviețuirea pe termen lung a speciei noastre. Cercetătorul sugerează că trebuie să investim mai multe resurse în a deveni o societate multiplanetară cât mai curând posibil, un obiectiv care a fost lăsat deoparte de la zilele încărcate ale proiectului Apollo, dar care a fost recent reînviat de progresele realizate de companiile private.
După cum a remarcat istoricul Yuval Noah Harari, nimic din istorie nu ne-a pregătit pentru impactul introducerii entităților super-inteligente non-conștiente pe planeta noastră. Recent, implicațiile deciziilor autonome ale AI-ului au condus la apeluri din partea liderilor remarcabili în domeniu pentru un moratoriu privind dezvoltarea AI până când o formă responsabilă de control și reglementare poate fi introdusă.
Dar chiar dacă fiecare țară ar fi de acord să respecte reguli și reglementări stricte, organizațiile rebele vor fi greu de controlat.
Integrarea de AI autonom în sistemele de apărare militară trebuie să fie o preocupare specială. Există deja dovezi că oamenii vor renunța voluntar la putere în favoarea sistemelor tot mai capabile, deoarece acestea pot efectua sarcini utile mult mai rapid și mai eficient fără intervenția umană.
Prin urmare, guvernele sunt reticente să reglementeze această zonă date fiind avantajele strategice pe care le oferă Inteligența Artificială, după cum s-a demonstrat recent și devastator în Gaza.
Asta înseamnă că ne apropiem deja periculos de aproape de o prăpastie în care armele autonome funcționează dincolo de limitele etice și ocolesc legea internațională.
Într-o astfel de lume, cedarea puterii către sistemele AI pentru a obține un avantaj tactic ar putea declanșa din greșeală un lanț de evenimente rapid distructive. Într-o clipită, inteligența colectivă a planetei noastre ar putea fi nimicită.
Umanitatea se află într-un punct crucial al traiectoriei sale tehnologice. Acțiunile noastre acum ar putea determina dacă devenim o civilizație interstelară durabilă sau cădem victimă provocărilor puse de propriile noastre creații.
Folosirea Seti ca o lentilă prin care putem examina dezvoltarea noastră viitoare adaugă o nouă dimensiune la discuția despre viitorul AI-ului. Depinde de noi toți să ne asigurăm că, atunci când ne întindem spre stele, facem acest lucru nu ca o poveste de avertizare pentru alte civilizații, ci ca un far de speranță: o specie care a învățat să prospere alături de AI.
O nouă galaxie „pândește” în jurul Căii Lactee
Cea mai bună rută posibilă pentru a ieși din Sistemul Solar
Un fenomen neașteptat a fost detectat în atmosfera unei exoplanete ciudate
ChatGPT-4 a depășit medicii într-un studiu, dar nu le va lua locul prea curând în spitale