Astronomii au identificat cea mai masivă gaură neagră stelară descoperită în Calea Lactee până acum. Gaura neagră a fost observată cu misiunea europeană Gaia, iar date de la Very Large Telescope (VLT) al Observatorului European de Sud (ESO) și alte observatoare terestre au fost folosite pentru a verifica masa găurii negre, care este de 33 de ori mai mare decât cea a Soarelui.
Găurile negre stelare sunt formate în urma colapsului stelelor masive, iar cele identificate anterior în galaxia Calea Lactee au fost în medie de 10 ori mai masive decât Soarele. Chiar și a doua cea mai masivă gaură neagră stelară din galaxia noastră, Cygnus X-1, ajunge la „doar” 21 de mase solare, astfel că cea mai recentă gaură neagră descoperită este excepțională.
Remarcabil mai este și faptul că această gaură neagră este extrem de aproape de noi, la doar 2.000 de ani-lumină depărtare de Pământ în constelația Vulturul (lat. Aquila), astfel fiind a doua cea mai apropiată gaură neagră de planeta noastră. Denumită Gaia BH3 sau BH3, gaura neagră a fost găsită în timp ce oamenii de știință analizau observațiile cu Gaia.
„Nimeni nu se aștepta să găsească o gaură neagră masivă în apropiere, nedetectată până acum. Este acea descoperire pe care o faci o dată în carieră”, a spus Pasquale Panuzzo, astronom la Centrul Național pentru Cercetare Științifică (CNRS) de la Observatoire de Paris, într-un comunicat ESO remis DESCOPERĂ.ro.
Pentru a confirma descoperirea, colaborarea Gaia a folosit date de la observatoare de la sol, cum ar fi instrumentul Ultraviolet and Visual Echelle Spectrograph (UVES) de la bordul VLT, din deșertul Atacama din Chile. Observațiile au confirmat proprietăți-cheie ale stelei însoțitoare, care, împreună cu datele de la Gaia, am permis astronomilor să măsoare cu precizie masa găurii negre.
Astronomii au găsit găuri negre similare în afara galaxiei noastre și au teoretizat că acestea s-ar forma din colapsul stelelor cu foarte puține elemente mai grele decât hidrogen sau heliu în compoziția lor chimică. Aceste stele sărace în metale ar pierde mai puțină masă de-a lungul vieții și au mai mult material rămas pentru a produce găuri negre masive după moartea lor. Totuși, cercetătorii nu au avut dovezi directe până acum.
Un studiu despre cea mai masivă gaură neagră stelară din galaxia noastră a fost acceptat pentru publicare în jurnalul Astronomy & Astrophysics și poate fi accesat aici.
Perechile de stele tind să aibă compoziții similare, ceea ce înseamnă că însoțitorul găurii negre BH3 deține indicii importante despre steaua care s-a prăbușit și a format această gaură neagră excepțională.
Observațiile viitoare cu acest sistem ar putea dezvălui mai multe despre istoria sa și despre gaura neagră. Instrumentul GRAVITY de la bordul VLT, spre exemplu, ar putea ajuta astronomii să afle de ce gaura neagră atrage materie din jurul său și să înțeleagă mai bine acest obiect cosmic.
Dacă vă întrebați care este diferența dintre găurile negre stelare și găurile negre supermasive, iată și răspunsul: găurile negre stelare au o masă de la 3 ori până la 50 de ori mai mare decât cea a Soarelui, iar găurile negre supermasive au o masă mai mare de 50.000 de ori decât cea a Soarelui și ajung de obicei la milioane și chiar miliarde de ori mai mult decât masa Soarelui, potrivit West Texas A&M University.
Astronomii au cântărit cea mai grea pereche de găuri negre descoperită vreodată
O nouă fotografie fabuloasă cu Sagittarius A*, gaura neagră supermasivă din inima Căii Lactee
Telescopul Webb a depistat o gaură neagră „extrem de roșie”
Cea mai veche gaura neagră observată vreodată, „o bestie cosmică” de la începuturile Universului