Mici, cu cochilie și modești, chitonii au ochi diferiți de orice altă creatură din regnul animal. De ce au aceștia ochi pe toată cochilia?
Unele dintre aceste moluște marine au mii de mici ochi bombați încorporați în cochiliile segmentate, toți având lentile dintr-un mineral numit aragonit. Deși mici și primitive, aceste organe senzoriale numite oceli sunt considerate capabile de vedere reală, distingând forme și lumină.
Alte specii de chitoni au „puncte de ochi” mai mici care funcționează mai mult drept pixeli individuali, în mod asemănător cu ochiul compus al unei insecte sau al unui crevete-călugăriță, formând un senzor vizual distribuit pe cochilia chitonului.
De ce au chitonii ochi pe toată cochilia? Un nou studiu care examinează modul în care au apărut aceste sisteme vizuale diferite a dezvăluit acum o agilitate evolutivă surprinzătoare la aceste creaturi care trăiesc în stânci: strămoșii lor au evoluat în grabă ochi de patru ori, rezultând astăzi două tipuri foarte distincte de sisteme vizuale.
Deși nu la fel de repetitiv precum crabii și mersul lor lateral, care au evoluat de cel puțin cinci ori, studiul arată încă o dată cum evoluția oferă mai multe soluții la problemele de bază, cum ar fi cum să folosești lumina pentru a evita să devii pradă.
„Am știut că există două tipuri de ochi, dar nu ne așteptam la patru origini independente. Faptul că chitonii au evoluat ochi de patru ori, în două moduri diferite, este destul de uimitor pentru mine”, spune biologul evolutiv și autoarea principală a studiului, Rebecca Varney, de la Universitatea California Santa Barbara (SUA).
Pentru a reconstrui această istorie evolutivă, cercetătorii au comparat fosilele și au analizat mostrele de ADN prelevate de la exemplare conservate la Muzeul de Istorie Naturală din Santa Barbara pentru a reconstitui arborele evolutiv al chitonilor.
Cele două sisteme vizuale s-au dezvoltat de două ori fiecare și în succesiune rapidă, arată analiza. În mod straniu, grupurile care au ajuns la structuri vizuale similare nu au fost cel mai strâns înrudite între ele; erau rude îndepărtate, separate de milioane de ani, scrie Science Alert.
Punctele de ochi au evoluat într-un grup de chitoni încă din perioada Triasicului, cu între 260 și 200 de milioane de ani în urmă, când au apărut primii dinozauri și puțin înainte de apariția primilor ochi de cochilie pe care un alt grup i-a dezvoltat în perioada Jurasicului, cu între 200 și 150 de milioane de ani.
Apoi, ochii de cochilie au evoluat a doua oară cu 150-100 de milioane de ani în urmă, în timpul Cretacicului, la chitonii din subfamiliile Toniciinae și Acanthopleurinae, devenind cei mai recenți ochi lentiformi care au apărut.
În cele din urmă, punctele de ochi au evoluat din nou într-o altă ramură a arborelui evolutiv al chitonilor, chiar în perioada Paleogenului, cu 75-25 de milioane de ani în urmă.
După ce au reconstituit o cronologie, Varney și colegii ei încă erau curioși cu privire la condițiile care au ghidat această evoluție repetitivă.
Chitonii au deschideri în plăcile lor de cochilie prin care trec nervii optici; se pare că speciile cu mai puține fante au avut tendința de a evolua mai puțini ochi de cochilie, mai complecși. Pe de altă parte, chitonii cu mai multe fante au continuat să dezvolte puncte de ochi mai numeroase, dar mai simple.
„Clarificarea rolului istoriei acestei trăsături în formarea rezultatelor evolutive este crucială pentru înțelegerea modului și motivelor pentru care caracteristicile pot evolua în moduri previzibile”, concluzionează cercetătorii.
În ceea ce privește modul în care aceste structuri îi furnizează informații vizuale creierului chitonului, acesta este centrul cercetărilor aflate în desfășurare.
Ceea ce știm până acum, dintr-un alt studiu recent, este că la cel puțin o specie de chiton, ochii de cochilie mai complecși trimit informații vizuale pentru procesare într-o structură neurală în formă de inel care înconjoară întregul lor corp. Nervii optici conectați la acest inel simt locația unui obiect în funcție de părțile inelului care sunt activate.
Studiul de față a fost publicat în revista Science.
Test de cultură generală. De ce pisicilor nu le place apa?
Cum poate o vibrație ușoară să dezvăluie sănătatea coloniilor de albine?
Charles Darwin s-a înșelat! Ce a descoperit un nou studiu?
Chiar și delfinii pot avea diferite accente, au descoperit cercetătorii