Dolly Oesterreich (pe numele original Walburga Oesterreich) a fost o austriacă stabilită în Statele Unite ale Americii (s-a născut în 1880 la Viena și a murit în 1961 în Los Angeles) care a devenit cunoscută după ce a fost acuzată că și-a ucis soțul, pe Fred Oesterreich, și că a trăit o poveste de amor cu amantul ei, Otto Sanhuber, pe care l-a ținut ascuns în podul casei cuplului Oesterreich timp de 10 ani. O întâmplare demnă de romanele Aghatei Christie și de filmele cu personajul ei festiv, imbatabilul detectiv Hercule Poirot.
Descrisă ca fiind o femeie atrăgătoare și plină de viață, care avea un gust aparte pentru pentru lux și extravaganță, Dolly Oesterreich a intrat într-o relație amoroasă, la începutul anilor 1910, cu Otto Sanhuber, un tânăr imigrant german.
Relația lor a înflorit în spatele ușilor închise, în timp ce soțul naiv al lui Dolly nu a știut nicio clipă despre aventura pe care soția lui o avea cu un alt bărbat în podul din propria lor casă.
În 1913, când Dolly Oesterreich avea 26 de ani, și-a sunat soțul – pe atunci patronul unei fabrici de textile – pentru a-l informa că nu mai funcționează mașina de cusut de acasă. Soțul, grijuliu, l-a trimis pe unul dintre muncitorii de acolo, Otto Sanhuber, în vârstă de 17 ani, să o repare.
Interesant este faptul că Dolly Oesterreich îl remarcase pe puști cu ceva vreme înainte, când își vizitase soțul la fabrică, iar vestea venirii acestuia în casa ei, cât timp era singură, a entuziasmat-o peste măsură. Dolly și-a pus în minte să-l seducă pe tânăr, așa că la sosirea lui, l-a întâmpinat într-o rochie de mătase, ciorapi fini și învăluită în miresmele seducătoare ale unui parfum puternic. Acesta a fost începutul unei relații care a durat un deceniu.
În 1918, când soții Oesterreich s-au mutat în Lafayette Park Place din Los Angeles, scrie Los Angeles Times, Sanhuber s-a mutat odată cu ei. Noaptea, în podul casei, se relaxa citind cărți polițiste la lumina lumânărilor și încercându-și talentul scriitoricesc, iar în timpul zilei avea program intens. Făcea dragoste cu Dolly Oesterreich, dar o și ajuta la treburile gospodărești.
Secretul lor a fost în cele din urmă descoperit pe 22 august 1922, când Fred Oesterreich s-a întors acasă pe neașteptate și i-a surprins pe Dolly și Otto împreună. Într-un acces de furie, recunoscându-l pe tânărul care lucrase înainte la fabrică, Fred i-a confruntat, ceea ce a dus la o luptă violentă care s-a încheiat cu împușcarea și, implicit, decesul lui Fred Oesterreich.
După acest incident, Dolly și Otto au pus la cale un plan elaborat pentru a-și ascunde crima. Au înscenat totul lăsând de înțeles că Fred a fost ucis de hoți. Ba chiar au furat obiecte de valoare din casă pentru a face să pară că a fost un jaf care a mers prost.
Inițial, planul celor doi amorezi a păcălit autoritățile, dar suspiciunea a căzut curând asupra lui Dolly și Otto din cauza inconsecvențelor din poveștile pe care le spuneau oamenilor legii. Într-un final, ancheta poliției a scos la iveală adevărul, ceea ce a dus la arestarea lor și la procesul care a urmat.
Procesul lui Dolly Oesterreich a devenit o senzație mediatică, captând atenția publicului cu detaliile sale scandaloase. Cazul a fost supranumit de presă „Crima din cuibul dragostei”. În timpul procesului, Dolly a susținut că a fost vrăjită de Otto și că a acționat de teamă pentru propria viață în timpul luptei cu Fred. Pledoaria lui Dolly nu i-a impresionat pe jurați, astfel că amândoi, ea și amantul Otto, au fost găsiți vinovați de crimă.
Rămasă văduvă, Dolly a decis să se mute din casa răposatului, dar nu singură. Evident că Otto Sanhuber a urmat-o, însă nu a intrat pe ușa din față, ci s-a furișat, ca hoții, continuând să locuiască în podul noii locuințe încă 8 ani după săvârșirea crimei.
Oesterreich a ajuns, în sfârșit după gratii, în vreme ce amantul ei trăia ascuns în pod. Din închisoare, Oesterreich și-a rugat avocatul, Herman S. Shapiro, să cumpere alimente pentru Sanhuber și să îi asigure tot ce are nevoie pentru a-i fi bine. Lui Shapiro îi spusese că Otto este fratele ei vitreg, un vagabond, care locuia în podul. După ce a bătut în trapa care ducea la mansardă pentru a-l determina să iasă din ascunzătoare, a fost întâmpinat de Sanhuber, slab, palid, dar cordial, care i-a explicat adevărata sa relație cu Walburga și, în cele din urmă, a mărturisit rolul său în crimă. Sanhuber a fost arestat și judecat pentru omor prin imprudență, iar circumstanțele neobișnuite ale cazului au ajuns curând în presă.
Deși fusese condamnat pentru omor prin imprudență, Sanhuber a fost ulterior eliberat. Și-a schimbat numele în Walter Klein și s-a mutat în Canada, unde s-a căsătorit cu o altă femeie, apoi s-a mutat din nou în Los Angeles, trăindu-și restul vieții în anonimat.
Dolly Oesterreich a fost condamnată la închisoare pe viață, în timp ce Otto Sanhuber a primit pedeapsa cu moartea. Cu toate acestea, sentințele lor au fost comutate ulterior, iar ambii au executat perioade relativ scurte de închisoare înainte de a fi eliberați.
Dolly Oesterreich a murit pe 11 septembrie 1964, la vârsta de 81 de ani.
Această poveste plină de suspans, cu iubire, trădări, minciuni, crime a constituit subiectul unor filme, inspirând lungmetrajul „Fericirea doamnei Blossom”, precum și două filme realizate pentru televiziune: „The Man in the Attic” din 1995, cu Neil Patrick Harris și în 2018 „Lover in the Attic” cu Molly Burnett.
Sursa:
https://www.latimes.com/archives/la-xpm-1995-03-20-me-44878-story.html
Numărul femeilor psihopate ar putea fi egal cu cel al bărbaților
Kathleen Folbigg, femeia numită „monstrul australian”. Și-a ucis sau nu cei patru copii?
Philippine Welser, prima femeie autoare a unei cărți de bucate nepublicate