Lumina lunii poate aduce atât dezastre, cât și triumf în regnul animal, ajutând speciile cu vedere limitată să prindă mai ușor prada, în timp ce îi oferă prăzii mai puține locuri de ascunziș în întuneric. Acum, cercetări recente au investigat mamiferele tropicale care ar putea beneficia de sau evita lumina Lunii, cu ajutorul unor capcane foto amplasate în păduri.
Echipa, ale cărei rezultate au fost publicate pe serverul preprint bioRxiv, nefiind încă supuse evaluării de către colegi de breaslă, a studiat datele de la capcanele foto privind 88 de specii de mamifere, în 17 păduri tropicale protejate de pe trei continente. Solul pădurilor tropicale este unul dintre cele mai întunecate locuri unde trăiesc mamifere terestre și echipa a dorit să stabilească cum reacționează diferite specii la schimbările ciclului Lunii.
Speciile care evitau activ sau reduseseră semnificativ nivelurile de activitate în nopțile cu cea mai strălucitoare Lună au fost considerate a avea „fobie de Lună”. Această caracteristică a fost întâlnită la 14 din cele 88 de specii, fiind cea mai comună la rozătoare, care reprezentau 11 specii din acest grup, însă doar 25% din numărul total de specii.
Mamiferele tropicale din categoria „lunofobe” erau, de asemenea, susceptibile să fie mai nocturne, însă erau mai puțin active atât pe timp de noapte, cât și în timpul zilei, în nopțile cu Lună Plină. În timpul nopților cu Lună Plină, 11 din cele 14 specii lunofobe își reduseseră nu doar activitatea nocturnă, ci și nivelul general de activitate.
Animalele cu o probabilitate mai mare de a fi active pe timp de noapte aveau, de asemenea, șanse mai mari să fie active în nopțile de Lună Nouă, dar mai puțin probabil să fie active în nopțile cu Lună Plină.
Dintre cele 88 de specii, 20 au fost clasificate drept nocturne, în timp ce nouă erau diurne, fiind active în timpul zilei. Doar o specie a fost clasificată drept crepusculară, adică mai activă în zori și la asfințit. Aceasta a fost rozătoarea Sylvilagus brasiliensis, care a fost clasificată drept „lunofilă”, alături de porcul sălbatic Tayassu pecari și șoarecele Petrodromus tetradactylus.
Studiul a arătat, de asemenea, că 70 dintre cele 88 de specii nu au reacționat la schimbările ciclului Lunii. Echipa sugerează că acest lucru s-a întâmplat fie pentru că activitatea lor nocturnă nu s-a schimbat în funcție de luminozitatea Lunii, fie pentru că datele lor nu au putut fi clasificate din cauza unui raport semnal-zgomot ridicat. Un total de 14 specii au fost clasificate ca fiind deficitare în date, având mai puțin de 50 de observații pe timpul nopții.
Explicațiile sugerate pentru cele trei specii lunofile includ faptul că porcii sălbatici sunt mamifere mari care trăiesc în grupuri, ceea ce ar putea contracara strălucirea Lunii, făcându-le potențial mai ușor de observat de către prădători. Autorii mai raportează și că cele două specii lunofile au fost observate și în alte studii schimbându-și comportamentul în nopțile cu Lună Plină.
Pe de altă parte, speciile lunofobe, cum ar fi cele din genul Cingulata și din genul Cuniculus, trebuie să evite atât prădătorii naturali, cât și vânătoarea efectuată de comunitățile rurale și indigene, scrie IFL Science.
În concluzie, cercetătorii afirmă că sunt necesare mai multe cercetări pentru a explica mai bine schimbările în modelele de activitate în răspuns la schimbările de lumină ale Lunii. Studierea coronamentului unei păduri tropicale ar putea fi deosebit de interesantă, deoarece schimbările în ciclul Lunii ar putea avea un efect mai pronunțat asupra speciilor care trăiesc acolo.
V-ați întrebat vreodată dacă broaștele au dinți?
Test de cultură generală. Cât timp pot zbura păsările?
Iată cum schimbările climatice influențează migrația păsărilor
O echipă de exploratori a surprins sacrificiul suprem al unei femele calamar