Jean Negulesco, singurul regizor român nominalizat la Oscar. Vedetă la Hollywood, dar necunoscut în România

Olteanul Ion Negulescu, cunoscut ca Jean Negulesco, a fost un pictor și un regizor român care a avut șansa de a se stabili în Statele Unite ale Americii acolo unde a devenit un regizor și scenarist de film de succes la Hollywood, în perioada anilor ’40 – ’50. Negulesco și-a început cariera ca pictor și a studiat la Academia de Arte Frumoase din București. La debutul anilor 1920, a ajuns la Paris pentru a-și continua și desăvârși studiile în pictură, acolo cunoscându-i pe marele Constantin Brâncuși, în atelierul căruia a ajuns să lucreze și care i-a devenit prieten, pe Amedeo Modigliani, Jules Pascin și alți artiști ai Școlii de la Paris.

De-a lungul carierei sale la Hollywood, Jean Negulesco a avut contracte cu studiourile de film Paramount Pictures, Warners Bros. și 20^th Century Fox.

• Test de cultură generală. Cum sunt stabilite cursurile valutare?
• Povestea desprinsă din cărţi a îndrăgitului Petre Ispirescu. Nu a făcut niciun an de şcoală, a…

Jean Negulesco este singurul român care a fost nominalizat la un premiu Oscar, pentru Cel mai bun regizor, pentru filmul său „Johnny Belinda” (1984), peliculă care i-a avut în rolurile principale pe actorii Jane Wyman, Lew Ayres și Charles Bickford.

Singurul regizor român nominalizat la un premiu Oscar

„Johnny Belinda” este o dramă care, scrie IMDb.com, a fost considerat primul film de la Hollywood care a abordat în mod deschis subiectul violului. De asemenea, actrița din rolul principal, Jane Wyman, este prima persoană, actor sau actriță din epoca mută care a câștigat un Oscar (pentru interpretarea sa din „Johnny Belinda”) fără a rosti un cuvânt în film.

Acțiunea peliculei se bazează pe o piesă de teatru omonimă scrisă de Elmer Blaney Harris al cărei scenariu a fost inspirat din fapte reale. Filmul spune povestea unei tinere surdo-mută pe nume Belinda McDonald, care locuiește cu tatăl și mătușa ei la o fermă izolată din Nova Scotia, Canada. Condiția Belindei îi creează dificultăți în comunicarea cu cei din jur, iar viața ei ia o întorsătură dramatică atunci când este violată de un localnic – Locky McCormick. Ca urmare a agresiunii, Belinda rămâne însărcinată. Restrânsa comunitate din care face parte tânăra se implică în viața fetei și devine divizată în privința a ceea ce ar trebui făcut, unii susținând avortul, în timp ce alții o încurajau pe Belinda să păstreze copilul.

Filmografia lui Jean Negulesco a fost vastă

Cu 12 nominalizări la Oscar, inclusiv pentru cel mai bun film, producția lui Jean Negulesco a fost cel mai nominalizat film al anului. „Johnny Belinda” este cel de-al doilea film care a fost nominalizat la toate cele 6 premii Oscar (de la acea vreme) – Cel mai bun film, Cel mai bun actor, Cea mai bună actriță, Cel mai bun actor în rol secundar, Cea mai bună actriță în rol secundar și Cel mai bun regizor. Alte filme care au figurat în acest panteon unic sunt „Doamna Miniver” (1942), de William Wyler – primul din această listă, „Sunset Blvd”, în regia lui Billy Wilder (1950) – locul 3, urmat de „Un tramvai numit dorință” (1951), în regia Eliei Kazan,  „From Here to Eternity” (1953), de Fred Zinnemann, „Cine se teme de Virginia Woolf?” (1966), regizat de Mike Nichols, „Bonnie and Clyde” (1967), al lui Arthur Penn, „Guess Who’s Coming to Dinner” (Ghici cine vine la cină), al regizorului Stanley Kramer (1967), „Network” (1976), de Sidney Lumet, „Coming Home” (1978), de Hal Ashby, „Reds” (1981), de Warren Beatty și cele două filme ale lui David O. Russell, „Silver Linings Playbook” (2012) și „American Hustle” (2013).

Filmul lui Jean Negulesco a fost inclus pe lista celor 250 de filme nominalizate de American Film Institute în 2005 pentru AFI’s 100 Years of Film Scores.

Filmografia lui Jean Negulesco a fost vastă, acesta realizând la Hollywood peste 100 de filme, atât lungmetraje, cât și scurtmetraje, regizorul lucrând cu actori importanți precum Marilyn Monroe, Cary Grant, Greta Garbo, Sophia Loren, Fred Astaire, Lauren Bacall şi Joan Crawford.

A fost o personalitate remarcabilă la Hollywood

Jean Negulesco s-a născut la 26 februarie 1900, la Craiova și a murit la 18 iulie 1993, în Marbella, Spania. Nu foarte popular în România, în ciuda profilului său extraordinar și a realizărilor pe care le-a avut, Negulesco a fost o personalitate remarcabilă la Hollywood, prieten cu mulți actori de marcă ai perioadei sale și creator al unor filme de mare succes în timpul Epocii de Aur a cinematografiei.

În afară de „Johnny Belinda” (1948) despre care deja am scris în acest articol, Jean Negulesco a mai regizat „How to Marry a Millionaire” o comedie din 1953 din distribuția căreia au făcut parte actorii Marilyn Monroe, Lauren Bacall, Betty Grable și William Powell și pelicula „Three Coins in the Fountain” (1954), film care a primit două premii Oscar. „Three Coins in the Fountain”, care prezintă povestea a trei americance (Maggie McNamara, Jean Peters și Dorothy McGuire) angajate ca secretare la Ambasada americană din Roma, și aflate în căutarea dragostei.

Primul film american în care a jucat Sophia Loren

Alte filme ale lui Negulesco apreciate atât de critici cât și de public sunt „The Mask of Dimitrios” (1944), cu Peter Lorre, Sydney Greenstreet și Zachary Scott în rolurile principale, „The Conspirators” (1944), un thriller de spionaj în care au jucat Lorre, Greenstreet, Hedy Lamarr și Paul Henreid,„Nobody Lives Forever” (1946), melodrama „Deep Valley” (1947) cu Ida Lupino și Dane Clark, „Road House” (1948) cu Richard Widmark în rolul proprietarului răzbunător al unui bar de noapte care devine obsedat de o nouă cântăreață (Lupino), „The Forbidden Street” (1949), „Daddy Long Legs” (1955), „My Old Man” (1950) după un roman al lui Ernest Hemingway, „The Best of Everything” (1959), „Jessica” (1962), „Phone Call from a Stranger” (1952) cu Bette Davis, Shelley Winters, Michael Rennie și Gary Merrill, „Lure of the Wilderness” (1952), un remake neinspirat al filmului Swamp Water (1941) regizat de Jean Renoir, „Titanic” (1953), o dramă cu buget mare care se petrece la bordul pachebotului condamnat, producție în care i-a distribuit pe actorii Barbara Stanwyck, Clifton Webb, Robert Wagner și Thelma Ritter.

Anii 1950 au fost, de asemenea, prolifici pentru Jean Negulesco. Acesta a regizat „Woman’s World” (1954) cu Webb în rolul unui director de automobile a cărui căutare a unui nou manager include întâlnirea cu soțiile candidaților; alți actori distribuiți în acest film fiind June Allyson, Van Heflin, Fred MacMurray și Lauren Bacall, muzicalul „Daddy Long Kegs” (1955) cu Fred Astaire în rolul principal, „The Rains of Ranchipur” (1955) – o adaptare a unui roman de Louis Bromfield, cu Lana Turner, Richard Burton și MacMurray, „Boy on a Dolphin” (1957), primul film american în care a jucat Sophia Loren și „The Best of Everything” (1959), o dramo-comedie despre femeile care lucrează în lumea editorială din New York City, cu actorii Joan Crawford, Suzy Parker, Martha Hyer, Hope Lange și Robert Evans.

Era cunoscut pentru atenția la detalii

După câteva filme realizate în anii 60, Jean Negulesco a decis să se mute în Spania, reluându-și prima lui pasiune, pictura. În 1970 a regizat ultimele sale două filme – „Hello-Goodbye” și „The Invincible Six”.

Negulesco era cunoscut pentru atenția meticuloasă acordată detaliilor și pentru capacitatea sa de a crea filme uimitoare din punct de vedere vizual. Avea un ochi foarte bine format pentru compoziție și adesea încorpora elemente artistice în lucrările sale.

Jean Negulesco s-a stins din viață pe 18 iulie 1993, la vârsta de 93 de ani, în Marbella, Spania.

Jean Negulesco a fost căsătorit de două ori. Între 1926 și 1938 cu Winifred Havlicek, o americancă bogată pe care a cunoscut-o în Franța și alături de care s-a mutat, mai apoi în SUA, și cu actrița și modelul american Dusty Anderson, cuplul adoptând două fete, Gaby și Tina, dintr-un orfelinat German. Negulesco și Anderson au fost căsătoriți din 1946 și până la moartea regizorului, în 1993.

Și-a început cariera ca artist și ilustrator

Negulesco și-a început cariera ca artist și ilustrator, înainte de a trece la cinematografie. S-a mutat la Paris la începutul anilor 1920 pentru a studia arta la Académie de la Grande Chaumière. În această perioadă s-a implicat în scena artistică de avangardă și a dezvoltat o pasiune pentru cinematografie. Tot în Franța, după ce a ajuns pe Riviera Franceză, pentru a se întreține, Jean Negulesco s-a angajat ca dansator de tango și a fost gigolo al doamnelor în vârstă, dar bogate, în această perioadă cunoscându-și prima soție, pe Winifred Havlicek, alături de care a hotărât să străbată Oceanul în căutarea faimei și a norocului.

În 1927, Negulesco s-a stabilit în New York. Inițial, a lucrat ca artist comercial, dar în curând a găsit oportunități în industria cinematografică. A început ca artist de storyboard și, în cele din urmă, a ajuns să regizeze scurtmetraje.

A primit o stea pe Hollywood Walk of Fame

În 1960, Jean Negulesco a primit o stea pe Hollywood Walk of Fame pentru contribuțiile sale semnificative la industria cinematografică.

”(…) deşi pânze şi lucrări de grafică semnate de el sunt expuse în muzee de prestigiu din Europa şi din Statele Unite 3 , iar importante case de licitaţii de artă îl includ periodic în cataloagele lor, acasă Jean Negulescu rămâne total ignorat. Şi ca cineast şi ca pictor. Ar fi impropriu să spunem că este uitat, câtă vreme prea puţine s-au ştiut despre el în România postbelică. Rămâne un mister de ce, spre deosebire de alte nume sonore ale diasporei noastre, intens mediatizate în perioada comunistă, uneori chiar în pofida voinţei lor, Jean Negulescu nu a fost agreat de autoritățile de la Bucureşti. Dimpotrivă. Filmele lui nu au fost achiziţionate şi nu au rulat pe ecranele noastre. În colecţia Arhivei Naţionale de Filme a intrat, aproape clandestin, un singur titlu 4 din cele aproape 40 de lung metraje şi peste 100 de scurt metraje semnate de el. În tot acest răstimp, cineastul – cotat printre cei mai importanţi cineaşti ai perioadei de aur a cinematografului american – era omagiat pe toate meridianele lumii libere. Rafinata plastică vizuală a filmelor lui i-a adus, în anii ’40-’50, renumele de cel mai european dintre regizorii americani. Acelaşi elogiu l-a exprimat, în anii ’80, presa din apusul continentului nostru, inclusiv cotidianul francez de orientare creştin-democrată La Croix  (…)” (Manuela Cernat în istoria-artei.ro – Un român ignorat în România de ieri și de astăzi)

În anul 1990, Jean Negulesco a devenit membru onorific în Uniunea Cineaştilor, iar în 1992 a fost ales ca membru de onoare al Academiei Române.

La Craiova, acolo unde s-a născut Jean Negulesco, a fost înfiinţată o filială a fundației care îi poartă numele, i-a fost acordat, post-mortem, titlul de cetățean de onoare, un cinematograf (care nu mai funcționează în prezent) și o stradă au primit numele regizorului și, de asemenea, a fost montată o placă pe pereții casei în care a locuit acesta, placă pe care, după ce a fost vândută casa, noii proprietari au dat-o jos.

Surse:

https://www.britannica.com/biography/Jean-Negulesco

https://www.imdb.com/name/nm0943837/awards/?ref_=nm_awd

https://www.imdb.com/title/tt0040495/trivia/?ref_=tt_trv_trv

https://www.imdb.com/title/tt0047580/awards/?ref_=tt_awd

Vă mai recomandăm să citiți și:

Leonard Nimoy, actor, poet, fotograf, regizor. „Logica este începutul înțelepciunii și nu sfârșitul”

Lumea lui Ridley Scott, de la „Alien” la „Ultimul duel”. Este în top 25 cei mai bogați regizori

Wes Anderson, regizorul care transformă obișnuitul în extraordinar. „Nu există poveste dacă nu există un conflict”

David Lynch, regizorul Twin Peaks, unul dintre cele mai iubite seriale. „Lynchian este sinonim cu filmul confuz”