Ceea ce cercetătorii cred că ar putea fi cel mai vechi ruj, datând din Epoca Bronzului, de o culoare roșu închis și posibil cu o urmă de sclipici, a fost descoperit în Iran, sugerând că iranienii antici și-ar fi vopsit buzele încă din al doilea mileniu î.Hr.
Vopseaua de buze era păstrată într-un mic recipient din clorit decorat ornamental, descoperit în regiunea Jiroft din sud-estul Iranului în 2001. Datarea recentă cu radiocarbon a dezvăluit că aceasta a fost fabricată undeva între anii 1936 și 1687 î.Hr., ceea ce ar face-o „probabil cel mai vechi ruj raportat analitic”, afirmă echipa din spatele descoperirii.
Chiar dacă machiajul vechi de aproape patru milenii pare impresionant, cercetătorii adaugă că vârsta avansată a rujului nu este atât de surprinzătoare „ținând cont de tradiția tehnică și estetică bine-cunoscută în cosmetologie în Iranul antic”.
Fond de ten, farduri de pleoape și creioane de ochi kohl negre au fost identificate anterior în Orientul Apropiat antic și Egipt. Cu toate acestea, pigmenții de roșu închis, precum cei găsiți în ruj, au rămas eluzivi până acum.
Analiza chimică a reziduurilor lăsate în recipient, care acum seamănă cu un praf fin mov, a relevat că acestea conțin în principal hematit, cunoscut pentru culoarea sa roșie intensă, întunecată cu manganit și braunit, și completate cu urme de galenă, anglesit și alte substanțe organice. Acest produs conținea și fibre vegetale, posibil pentru proprietățile lor aromatice, care ar fi putut fi folosite pentru a-i da un parfum rujului.
Cercetătorii au identificat, de asemenea, particule de cuarț, provenite de la nisip măcinat sau cristale, despre care sugerează că au fost incluse pentru a adăuga un strop de strălucire, deși o explicație mult mai simplă ar fi că cuarțul s-a desprins de pe recipientul care se degradează.
Sclipitor sau nu, amestecul „are o asemănare remarcabilă cu rețetele rujurilor contemporane”, scriu autorii studiului. Pare că cosmeticienii Iranului antic au pregătit terenul pentru cei din prezent.
Recipientul în sine este decorat în mod complicat cu incizii fine și este „diferit de orice alt obiect similar cunoscut în prezent”. Din acest motiv, și datorită conținutului său neobișnuit, cercetătorii afirmă că acesta „susține ideea că produsele cosmetice din vremuri străvechi erau ‘însemnate’, ambalate și comercializate în tipuri standard de recipiente cu forme specifice care permiteau o identificare vizuală ușoară”, așa cum se întâmplă și cu cosmeticele și parfumurile contemporane.
Cu toate că nu este posibil să aflăm cine era proprietarul și purtătorul rujului, descoperirea oferă totuși o perspectivă asupra industriei de cosmetice din Epoca Bronzului, adesea neglijată, notează IFLScience.
Autorul studiului, profesorul Massimo Vidale, a declarat pentru Smithsonian Magazine că „a fost o expresie costisitoare a luxului care a jucat un rol crucial în modelarea interacțiunii sociale în ierarhiile orașelor timpurii”.
Studiul este publicat în revista Scientific Reports.
Scrisul nedescifrat de pe Insula Paștelui ar precede colonizarea europeană
Biblioteca personală a lui Charles Darwin, dezvăluită pentru prima dată
Fierul din spațiu a elucidat vârsta uneia dintre cele mai mari comori spaniole
Test de cultură generală. De ce au construit egiptenii piramidele?