Un mineral nemaivăzut pe Lună, descoperit de o misiune chineză

În decembrie 2020, misiunea chineză Chang’e-5 a zburat către Lună, a aterizat, a colectat roci și le-a adus înapoi pe Pământ. Acesta a fost primul eveniment de colectare de material selenar din ultimii 45 de ani și oferă perspective fascinante asupra compoziției și istoriei Lunii: a fost descoperit un mineral nemaivăzut de pe Lună.

Mostrele au confirmat din nou prezența apei pe Lună, precum și descoperirea de rugină în rocile de la suprafață. Cea mai recentă cercetare s-a concentrat pe mineralele de presiuni înalte, formate ca urmare a impacturilor de asteroid sau de comete.

• Cât de multe proteine trebuie, de fapt, să consumăm?
• Cititul reduce riscul de demență, iar televizorul îl crește, arată un nou studiu

După cum putem vedea cu ochiul liber, Luna este acoperită de cratere, dar în mostrele colectate în timpul misiunilor Apollo și de către sovietici, aceste minerale lipseau.

O sondă chineză a descoperit un mineral nemaivăzut de pe Lună

În cadrul eșantionului, echipa a descoperit un mineral nemaivăzut de pe Lună, un fosfat nou, pe care îl numesc Changesite-(Y), primul mineral selenar nou provenit din eșantionul colectat de sonda chineză. Cercetătorii cred că acesta s-a format într-un stadiu târziu de cristalizare a bazalturilor găsite în regiunea unde a aterizat Chang’e-5. Mineralul este transparent, lipsit de culoare și este format din cristale în formă de coloană.

Dacă această descoperire nu ar fi fost suficient de entuziasmantă, echipa a găsit și două minerale de șoc deja cunoscute: stishovite și seifertite. Acestea sunt polimorfi de silice și au aceeași compoziție precum cuarțul obișnuit de pe Pământ, dar au o structură cristalină foarte diferită, datorită formării lor la presiuni și temperaturi ridicate.

„Chiar dacă suprafața selenară este acoperită de zeci de mii de cratere de impact, mineralele de presiuni înalte sunt rare în mostrele selenare”, a declarat autorul Wei Du, de la Academia Chineză de Științe, într-un comunicat de presă.

„Una dintre posibilele explicații este că majoritatea mineralelor de presiuni înalte sunt instabile la temperaturi ridicate. Prin urmare, cele formate în timpul impactului ar fi putut experimenta un proces retrograd”, a completat Du.

Un eșantion le-a oferit informații importante despre acest proces. Oamenii de știință au găsit atât stishovite, cât și seifertite în același eșantion, iar aceste minerale există împreună doar la presiuni mai mari. Din acest motiv, echipa a sugerat că poate mineralele își schimbă forma dintr-una în cealaltă în condiții variabile.

De unde provin mostrele?

Oamenii de știință cred că un al treilea polimorf de silice identificat (α-cristobalite) este produsul original din care se formează ambele minerale de șoc.

„Cu alte cuvinte, seifertitele ar putea să se formeze din α-cristobalite în timpul procesului de comprimare, iar o parte din eșantion s-ar fi transformat în stishovite în timpul procesului ulterior de creștere a temperaturii”, a spus Du.

Se crede că mostrele provin din craterul Aristarchus, aflat nu departe de Oceanus Procellarum, locul unde a aterizat sonda. Materialul ejectat în urma coliziunii a ajuns acolo unde l-a găsit Chang’e-5.

Un studiu care descrie rezultatele este publicat în revista Matter and Radiation at Extremes.

Vă recomandăm să citiți și:

Care vor fi primele animale pe Marte și pe Lună?

Istoria apei pe Lună, rescrisă după o nouă descoperire

Undele gravitaționale ne-ar putea arăta cum a fost primul minut al Universului

Test de cultură generală. Care planetă ar pluti pe apă?