Miezul Pământului se clatină misterios o dată la fiecare 8,5 ani

Variabilități neobișnuite în diferite măsurători ale suprafeței planetei au dezvăluit faptul că miezul Pământului se clatină.

Prin studierea schimbărilor minime în lungimea zilei și mișcarea polilor Pământului, o echipă condusă de geofizicienii Yachong An și Hao Ding, de la Universitatea Wuhan (China), a determinat că miezul Pământului se clatină cu o periodicitate de 8,5 ani.

• Iată cum o simplă cană cu ceai poate deveni un detector de particule!
• Pentru prima dată în istorie, astronomii au fotografiat îndeaproape o stea din afara galaxiei Calea Lactee

Acest lucru a dezvăluit o înclinare între nucleul intern și manta de doar 0,17 grade, sugerând că nucleul intern al Pământului este mai dens în emisfera nord-vestică, un fenomen ciudat despre care au fost văzute indicii în datele seismologice.

Miezul Pământului se clatină

Descoperirea ar putea schimba modul în care înțelegem mecanismele interne ale lumii noastre. Unele cercetări geodinamice presupun o înclinare mult mai mare, în jur de 10 grade; noua măsurătoare ne oferă o nouă unealtă pentru interpretarea manifestărilor de suprafață ale comportamentului nucleului planetei.

Interiorul Pământului este plin de activități pe care abia le înțelegem. Știm că planeta noastră este stratificată, ca o bomboană sau un tort sferic; și că, către centru, se agită și fierbe cu rocă topită și metal care devine tot mai dens și mai greu cu cât coborâm mai adânc, explică Science Alert.

În centru este nucleul, o sferă de metal topit; și în centrul nucleului este nucleul intern, o sferă fierbinte și densă de fier solid cu un diametru de aproximativ 2.450 de kilometri, puțin mai mare decât dimensiunea lui Pluto.

Nucleul intern este inima planetei noastre în mai multe moduri. Pe măsură ce se răcește și crește, el eliberează căldură, ceea ce se crede că contribuie semnificativ la dinamul care se învârte în nucleul extern.

Acesta este fluidul rotativ, convectiv și conductiv care transformă energia mecanică în energie magnetică, generând câmpul magnetic care protejează planeta noastră de radiații, scăparea atmosferică și vântul solar.

Așadar, oamenii de știință sunt destul de interesați de nucleu, nucleul intern și toate ciudățeniile și anomaliile mici care ar putea avea un efect asupra noastră, oamenii, care ne mișcăm pe suprafață.

Cum au fost făcute noile măsurători?

Deoarece nu putem coborî acolo pentru a măsura direct, trebuie să ne bazăm pe măsurători indirecte, bazate pe lucruri pe care le putem observa la suprafață. Avem tendința să credem că perioada de rotație este fixă, planeta noastră completând o rotație completă o dată la 23 de ore, 56 de minute și 4,0916 secunde în fiecare zi a anului.

Dar există de fapt variații foarte mici generate de schimbări care au loc în interiorul planetei. De exemplu, cercetările publicate anul trecut au descoperit că nucleul Pământului își schimbă direcția rotației la fiecare circa șase ani, acest lucru manifestându-se sub forma unei schimbări în lungimea zilei.

În 2019, o echipă de oameni de știință condusă de Ding a observat o altă periodicitate în modul în care se mișcă polii Pământului. Polii Pământului se mișcă întotdeauna în moduri foarte pronunțate și există mai multe motive diferite pentru acest lucru, rezultând unele comportamente destul de ciudate.

Dar în 2019, Ding și colaboratorii au observat o mică mișcare de aproximativ 8,7 ani pe care au considerat-o ca reprezentând o oscilație în nucleul intern al Pământului. An și Ding au urmat această descoperire căutând schimbări în rotația Pământului care susțineau aceeași periodicitate. Și le-au găsit. Prin măsurarea cu atenție a fiecărui semnal, au putut cartografia caracteristicile nucleului intern care ar produce aceste fenomene.

Miezul Pământului se clatină la fiecare 8 ani și jumătate

Cei doi au descoperit că nucleul intern este înclinat în raport cu mantaua Pământului cu 0,17 grade. Altfel spus, axa de rotație a nucleului intern și axa de rotație a mantalei nu sunt aliniate exact. Acest lucru produce o „oscilație” pe care ei o calculează a fi mai aproape de 8,5 ani, în timp ce cele două sfere se rotesc în jurul unor axe ușor diferite.

Semnalele măsurate sunt, de asemenea, consistente cu o schimbare mai ascuțită decât cea așteptată în densitatea de la granița dintre nucleul intern și nucleul extern. Iar nucleul intern pare să nu aibă o densitate omogenă, o emisferă fiind mai densă decât cealaltă.

Aceste caracteristici ar putea juca un rol în modul în care fluidul din nucleul extern se agită și se rotește, generând astfel câmpul magnetic al Pământului. Cu toate acestea, pare să se întâmple mult mai multe lucruri în nucleul planetar decât înțelegem în prezent. Pe măsură ce instrumentele și tehnicile se îmbunătățesc, tot ce putem face este să continuăm să studiem efectele stranii pe care activitatea ascunsă le are asupra exterioarelor lumii noastre.

Cercetarea a fost publicată în Nature Communications.

Vă recomandăm să citiți și:

Primele indicii de fisiune nucleară în cosmos

Vești proaste pentru călătoriile interstelare: Ar putea exista probleme de comunicații între navele spațiale

Materia întunecată s-ar putea ascunde în Acceleratorul de Particule de la Geneva

Oamenii de știință au descoperit „un râu uimitor de stele” care curge prin spațiul intergalactic