Ce se întâmplă în corpul uman atunci când mâncăm prea mult?

Mesele copioase pot aduce schimbări care ne fac să ne fie mai foame – dar nu pentru că stomacul tău „se întinde”, ci pentru că anumite semnale sunt percepute de creierul nostru, care cere și mai multe alimente.

În această perioadă a anului, mâncarea joacă un rol important în viața noastră. Dar ce se întâmplă dacă ne răsfățăm un pic prea mult? Suntem destul de încrezători că putem prezice cum ne vom simți după o masă mare: somnoroși, leneși și cu siguranță plini. Dar până la prânz, a doua zi, suntem siguri că vom găsi loc pentru o altă friptură.

• Neutrinii ar putea fi cheia pentru studierea nucleului Soarelui
• Oamenii de știință au găsit 128 de sateliți noi în jurul lui Saturn

Dacă stăm să ne gândim, este destul de ciudat că a doua zi după o masă enormă putem mânca din nou exact aceeași cantitate.

De ce mâncăm mai mult de sărbători?

De ce ne este încă foame după sărbători precum Crăciunul sau Paștele? Oare mâncatul în exces ne „întinde” stomacul, ceea ce înseamnă că avem mai mult loc pentru mâncare a doua zi? Răspunsul este acela că majoritatea oamenilor nu simt foame, în ciuda cantităților uriașe de mâncare pe care le-ați consumat recent. Vă simțiți flămând tocmai din această cauză.

Dar, pentru început, ce este această senzație de foame? De fapt, senzația pe care o simțiți și care vă îndeamnă să mâncați este rezultatul unei serii de schimbări fiziologice în interiorul corpului dumneavoastră. Este adevărat că stomacul își schimbă dimensiunea atunci când este flămând sau sătul. Stomacul se contractă pe măsură ce o masă este digerată pentru a ajuta la deplasarea alimentelor către intestine. El scoate sunete când aerul și alimentele se deplasează, în timp ce sunt împinse în jos, care este adesea primul nostru indiciu că s-ar putea să ne fie foame (mai ales pentru că  fenomenul produce zgomote). După acest proces zgomotos, stomacul se dilată din nou pentru a se pregăti de o nouă masă – acest lucru este inițiat de hormoni.

Dar nu este chiar adevărat că mâncatul întinde stomacul. Stomacul este foarte elastic, așa că va reveni la capacitatea sa de repaus (aproximativ 1-2 litri) după o masă mare. De fapt, stomacul majorității oamenilor are o capacitate destul de asemănătoare – nici înălțimea, nici greutatea nu au vreun efect.

Cât de complicat este sistemul nostru endocrin

Procesul de care s-ar putea să nu fim conștienți este eliberarea hormonilor foamei: NPY și AgRP din hipotalamus și grelina din stomac. Ghrelinul este eliberat atunci când stomacul este gol și stimulează producția de NPY și AgRP în creierul nostru. Acești doi hormoni sunt responsabili de crearea senzației de foame și de neutralizarea hormonilor care ne dau senzația de satisfacție.

Poate că, în mod contraintuitiv, nivelurile de grelină tind să fie mai ridicate la persoanele slabe și mai scăzute la persoanele cu obezitate. V-ați putea aștepta ca un hormon care stimulează foamea să fie mai prezent la persoanele care mănâncă mai mult – dar această contradicție reflectă probabil cât de complicat este sistemul nostru endocrin.

Creierul nostru asociază momentele zilei cu foamea

Chiar dacă stomacul nostru are un sistem hormonal care îi spune creierului atunci când este „gol”, acest lucru este adesea amplificat de asocierea învățată între momentele din zi și senzația de foame. Astfel, chiar dacă ați luat un prânz copios, este foarte posibil să vă fie foame la cină.

„Dacă luați în mod repetat o bucată de ciocolată sau cartofi prăjiți după cină, atunci când vă așezați pe canapea pentru a vă uita la televizor, corpul nostru poate începe să asocieze statul pe canapea, televizorul și mâncatul a ceva bun și, ca urmare, atunci când vă duceți pe canapea, simțiți o poftă. Acest lucru se poate întâmpla chiar și atunci când ești sătul, când depozitele de energie sunt pline”, explică cercetătorul Karolien van den Akker, potrivit BBC.

Mâncatul în exces nu este un lucru rău în sine, mai spune van den Akker. Spre deosebire de un diagnostic clinic de alimentație compulsivă, în care sunt consumate cantități foarte mari de alimente într-un timp scurt (adesea asociate cu sentimente de dezgust, vinovăție sau rușine), supraalimentarea poate fi văzută pur și simplu ca un obicei de care mulți vor să scape. Dar poftele alimentare învățate pot face, de asemenea, foarte dificilă respectarea cu succes a unei diete.

Ne-am obișnuit să mâncăm excesiv la ocazii speciale

Atunci când învățăm să asociem recompensa cu alimente  (în special cu cele bogate în zahăr), cu anumite momente, mirosuri, imagini și comportamente, memoria acelei senzații este activată și începem să poftim. Acest lucru declanșează apoi nu doar răspunsuri psihologice, ci și fiziologice, cum ar fi salivarea.

Poate că nu este o surpriză faptul că ne simțim înfometați după o masă mare cu familia și prietenii. Ne este încă foame a doua zi – sau chiar mai târziu în aceeași zi – nu pentru că ni s-a întins stomacul, ci pentru că ne-am obișnuit să mâncăm excesiv la ocazii speciale. Dacă creierul nostru percepe toate indiciile – mirosurile, priveliștile, sunetele – asociate cu o masă mare a doua zi după un festin precum Crăciunul sau Ziua Recunoștinței, atunci va începe să ne pregătească pentru runda a doua.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cum ne ajută mâncarea să prevenim depresia?

Julia Child, de la serviciile secrete la gătit. Cea mai faimoasă bucătăreasă: „Grăsimile dau savoare mâncărurilor”

Românii sunt campionii Europei atunci când vine vorba de cheltuit bani pe mâncare

Microplasticele, prezente în aer, apa de băut și mâncare. Cum reducem expunerea?