În Parcul Național Koli din estul Finlandei găsim o celebră peșteră numită Pirunkirkko, însă localnicii o cunosc mai degrabă ca „Biserica Diavolului”. Potrivit folclorului, această peșteră lungă de 34 de metri ar fi fost un loc în care înțelepții din împrejurimi se întâlneau și luau legătura cu lumea spiritelor. Chiar și în zilele noastre, locul este vizitat de șamani, care organizează sesiuni în peșteră, în timpul cărora bat la tobe.
Un nou articol semnat de Riitta Rainio, arheolog la Universitatea din Helsinki, și Elina Hytönen-Ng, cercetător de studii culturale la Universitatea Finlandei de Est, investighează acustica din Biserica Diavolului și explorează proprietățile peșterii ce ar putea explica miturile despre aceasta, dar și de ce a fost aleasă pentru activități și ritualuri care implică sunete.
Cercetătorii au descoperit că Biserica Diavolului din Finlanda ascunde un fenomen de rezonanță cu totul special care amplifică și alungește sunetele la o anumită frecvență. Fenomenul ar fi influențat credințele și experiențele asociate cu peștera.
Oamenii de știință au analizat arhivele istorice în care se spune că mai mulți înțelepți și vindecători cunoscuți activau în zona Koli. Cel mai faimos dintre înțelepți erau un bărbat pe nume Kinolainen, uneori numit și Tossavainen, care folosea Biserica Diavolului pentru ritualuri magice.
„Potrivit folclorului, Kinolainen își aducea pacienții în peșteră pentru a vorbi cu Diavolul despre cauzele și leacurile pentru suferințele lor. Acest tip de ritual de vindecare includea adesea țipete, bătutul din picioare și bătăile”, a spus Rainio, potrivit EurekAlert.
Hytönen-Ng a observat, de asemenea, un șaman care folosește frecvent Biserica Diavolului pentru ritualuri. Potrivit acestuia, peștera are o energie specială prin care se creează o puternică legătură cu natura din jur.
Rezonanța este un fenomen comun în mediile construite de om, mai ales în încăperile mici, dar nu și în mediul natural, acolo unde suprafețele paralele, netezite și solide sunt rareori prezente.
Potrivit oamenilor de știință, putem presupune că rezonanța care apare în cea mai interioară parte a Bisericii Diavolului a fost un fenomen auditiv excepțional pentru oamenii care trăiau în regiune în urmă cu secole.
Rezonanțe similare în mediul natural au mai fost găsite, spre exemplu, în peșterile paleolitice din Franța și Spania, mai ales în apropierea picturilor rupestre.
Studiul care explică fenomenul din peștera Pirunkirkko a fost publicat în jurnalul Open Archaeology.
„Miezul diavolului” și povestea înfiorătoare a cercetătorilor care au „gâdilat coada dragonului”
Un „diavol de praf” uriaș, filmat de roverul Perseverance pe planeta Marte
Statuia unui zeu păgân a fost găsită în ruinele unei biserici din Istanbul
Arheologii au scos la lumină un labirint misterios, ascuns sub o biserică din Mexic