Conform unor cercetări recente, gaura din stratul de ozon s-a mărit din nou, deși se credea anterior că se închide treptat. Acest lucru pune la îndoială eficiența eforturilor globale de protejare a stratului de ozon.
Descoperirile, publicate în revista Nature Communications, contrazic consensul general că ozonul s-a recuperat constant în ultimele patru decenii.
Analizând schimbările lunare și zilnice ale ozonului din 2004 până în 2022, cercetătorii au descoperit că gaura din stratul de ozon crește, stratul având semnificativ mai puțin ozon decât acum 19 ani, cu o scădere șocantă de 26%.
„Analiza noastră s-a încheiat cu datele din 2022, dar până în prezent gaura de ozon din 2023 a depășit deja dimensiunea celor trei ani precedenți: la sfârșitul lunii trecute era de peste 26 de milioane de kilometri pătrați, aproape de două ori suprafața Antarcticii”, a declarat autoarea principală a studiului, Hannah Kessenich, de la University of Otago (Noua Zeelandă).
Aflat la kilometri deasupra suprafeței în stratosferă, stratul de ozon este esențial pentru viața de pe Pământ, protejând planeta noastră de radiațiile ultraviolete dure ale Soarelui. Pentru a proteja acest strat, liderii mondiali de la ONU au ratificat Protocolul de la Montreal în 1987, interzicând la nivel internațional o chimicală folosită în aerosoli numită cloroflurorocarbură (CFC) despre care se descoperise anterior că epuizează ozonul.
Tratatul a fost salutat la scară largă drept o victorie uriașă pentru mediu. Anul acesta, un raport al ONU prevedea că ozonul își va reveni la nivelurile din anii 1980 până în 2040, scrie Futurism.
Dar Kessenich și echipa ei susțin că este prea devreme să ne felicităm.
„Cele mai multe comunicări majore despre stratul de ozon din ultimii ani i-au dat publicului impresia că ‘problema ozonului’ a fost rezolvată. În timp ce Protocolul de la Montreal a îmbunătățit considerabil situația noastră cu CFC-urile care distrug ozonul, gaura a fost printre cele mai mari înregistrate în ultimii trei ani și în doi dintre cei cinci ani anteriori”, a spus Kessenich.
Așadar, interzicerea CFC-urilor a funcționat, dar s-ar putea ca aceste chimicale să nu fie singurele vinovate dacă vrem să explicăm această extindere recentă. În schimb, cercetătorii sugerează că epuizarea stratului de ozon ar putea fi determinată și de vârtejul polar antarctic, un vârtej de joasă presiune de vânturi reci din vest. Până acum, oamenii de știință au observat o legătură între schimbările din vortex și scăderea ozonului, dar nu pot explica de ce se întâmplă acest lucru.
Alți cercetători nu sunt totuși convinși. Martin Jucker, de la Climate Change ResearchCentre din cadrul Universității din New South Wales (Australia), notează că literatura existentă a descoperit deja că aceste găuri au fost cauzate de evenimente climatice, cum ar fi incendiile de vegetație din 2019 și de o erupție vulcanică masivă.
„Este important de menționat că gaura de ozon este extrem de variabilă de la an la an, ceea ce înseamnă că poate fi mare un an și mică în celălalt an”, a scris Jucker ca răspuns. „Numai pe termene mai lungi poate fi identificată o tendință”, a explicat el, criticând studiul pentru că „folosește doar 22 de ani” de date.
Totuși, corect sau greșit, cercetătorii spun că munca lor evidențiază „importanța monitorizării continue a stării stratului de ozon”.
Test de cultură generală. De unde vine 50% din oxigenul de pe Pământ?
Cercetătorii au găsit microplastice în nori
Un rezervor uriaș de apă, descoperit adânc sub scoarța Pământului
Animalele acvatice pot purifica apa uzată, spune un cercetător