Cum a fost creată „fotografia secolului”? Un istoric a scos la iveală detalii neștiute până acum

Robert Poole, profesor de istorie la University of Central Lancashire din Regatul Unit, a explicat cum a fost creată „fotografia secolului”, cunoscută tuturor drept „Răsărit de Pământ”.

Totul s-a întâmplat în timpul misiunii NASA Apollo 8 din 1968, cu doar 8 luni înainte ca Neil Armstrong și Buzz Aldrin să pășească pentru prima oară pe suprafața Lunii, în timpul misiunii Apollo 11.

• O nouă teorie a dezvăluit forma fotonilor
• S-a descoperit că astronauții procesează sarcinile mai lent în spațiu

După ce echipajul Apollo 8 a intrat pe orbita selenară, astronauții aproape că au ratat priveliștea cu Pământul. Abia la cea de-a patra orbită, atunci când capsula s-a întors la 180 de grade, astronauții și-au văzut planeta de origine. Potrivit istoricului, Frank Borman, comandantul misiunii, i-a spus că la acel moment echipajul a fost „luat prin surprindere, fiind preocupat cu observațiile selenare de la primele trei orbite”.

„M-am luptat din greu pentru Răsărit de Pământ”

Dar directorul de fotografie al programului Apollo de la NASA, Dick Underwood, a avut o versiune ceva mai diferită. „Echipajele selenare, inclusiv Apollo 8, au fost pregătite ore în șir pentru a ști cum să instaleze camera, ce film să folosească… aceste ședințe au fost cuprinzătoare”, a spus Underwood, potrivit IFLScience.

Aparent, NASA a insistat ca astronauții să se concentreze pe fotografii cu geologia selenară și potențiale locuri de aselenizare. „M-am luptat din greu pentru Răsărit de Pământ și le-am sugerat astronauților că vrem cu siguranță așa ceva”, a adăugat Underwood.

Cine a surprins „fotografia secolului”?

Alți doi astronauți l-au însoțit pe Borman în timpul misiunii Apollo 8, respectiv Jim Lovell, pilotul modulului de comandă și Bill Anders, pilotul modulului selenar. Anders făcea fotografii cu craterele de pe Lună atunci când a văzut Pământul cum răsare din spatele Lunii. Astronautul a surprins rapid o fotografie cu Pământul deasupra orizontului selenar. Apoi, Anders s-ar fi certat cu Lovell pentru că amândoi își doreau să facă fotografia color, în timp ce Borman încerca să-i calmeze.

Anders a fost cel care a surprins imaginea color cu răsăritul Pământului, numită apoi „fotografia secolului”. Dar, în altă cameră foto se afla o poză și mai bună, mult timp trecută cu vederea pentru că era în alb-negru.

„Poate că asta vede Dumnezeu”

Acea primă fotografie a fost tocmai potrivită. O poză cu răsăritul Pământului, colorată recent de experți folosind cadrele ulterioare ca referință, dezvăluie întocmai priveliștea uimitoare observată pentru prima dată de astronauți. Fotografia arată Pământul ca o oază spectaculoasă dar fragilă.

„Singurătatea de acolo este copleșitoare… ne facem să ne dăm seama ce avem pe Pământ”, a spus Lovell. Momentul a fost extrem de emoționant și pentru Borman: „Nu ne-am spus nimic, dar poate că am împărtășit un alt gând care mi-a trecut prin minte. Poate că asta vede Dumnezeu”.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Un fost astronaut NASA a descoperit „o minciună enormă” atunci când a privit Pământul din spațiu

O geantă cu scule scăpată de astronauții ISS poate fi văzută de pe Pământ chiar și fără echipament special

Astronauții Artemis vor revoluționa fotografia pe Lună cu cea mai performantă cameră de până acum

Adevărata vârstă a Lunii, dezvăluită cu mostrele aduse de astronauții Apollo 17 pe Pământ