Cercetătorii „au readus la viață” semințe dintr-un experiment secret din urmă cu 144 de ani

În 1879, botanistul William J. Beal a început unul dintre cele mai vechi experimente științifice din lume, îngropând 20 de sticle cu 50 de semințe în nisip. 144 de ani mai târziu, oamenii de știință de la aceeași universitate au continuat munca sa, „readucând la viață” semințe dintr-un experiment secret și descoperind printre ele o plantă hibridă.

Beal era interesat să ajute fermierii observând cât timp rămâneau viabile buruienile. Neavând nicio modalitate de a accelera acest proces, a decis să plaseze 50 de semințe în 20 de sticle de sticlă din 23 de specii diferite de buruieni și apoi să le îngroape cu gurile orientate în jos, astfel încât apa să nu se adune în interior. Ulterior, el ar fi scos semințele la fiecare cinci ani și le-ar fi încolțit pentru a vedea dacă mai sunt viabile.

• Un fenomen meteo bizar ar putea explica de ce fabricile declanșează ninsori
• Ce au descoperit cercetătorii după ce i-au învățat pe șobolani să conducă?

Acest proces a continuat la fiecare cinci ani până în 1920, când s-a decis să fie încetinit la fiecare 10 ani, apoi la 20 de ani în 1980. În 2021 (neputând face acest lucru în anul precedent din cauza pandemiei), a fost scoasă a 14-a sticlă de semințe dintr-un experiment secret, din locația sa ascunsă și nedezvăluită, pentru a vedea dacă acestea mai puteau să crească.

Semințe dintr-un experiment secret au încolțit după 144 de ani

Deși studiul general a constatat că majoritatea speciilor de plante și-au pierdut viabilitatea semințelor în primii 60 de ani ai experimentului, echipa a constatat că un procentaj mare de plante din genul Verbascum au putut să crească în continuare.

„Cea mai mare surpriză pentru mine este că semințele au germinat din nou. Este uimitor că ceva atât de vechi mai poate crește”, a declarat Frank Telewski, profesor emerit, biolog de plante și lider al echipei Beal, într-un comunicat.

Echipa a secvențiat ADN-ul semințelor care au crescut pentru prima dată și a identificat tipurile de plante. Echipa bănuia că o plantă hibridă a fost inclusă în mod accidental în experiment, și după secvențiere au descoperit că presupunerea lor era corectă.

„Lucrările de genetică moleculară au confirmat fenotipurile pe care le-am observat, adică plantele erau Verbascum blattaria și un hibrid între Verbascum blattaria și Verbascum thapsus. Beal a declarat că a inclus doar semințe de Verbascum thapsus, așa că trebuie să fi avut loc o confuzie în timpul pregătirii sticlelor”, a adăugat Grace Fleming, profesoară asistentă de biologie vegetală la Universitatea din Michigan (SUA).

Când se va încheia experimentul?

În prezent, se preconizează că experimentul se va încheia în 2100, dar acest termen ar putea fi prelungit prin extinderea intervalului dintre încolțiri dacă semințele continuă să arate că sunt viabile, notează IFLScience.

„În cei peste 140 de ani de la începutul experimentului, întrebarea privind longevitatea băncilor de semințe a căpătat o nouă relevanță, inclusiv pentru conservarea speciilor rare și restaurarea ecosistemelor; de exemplu, în plantările de prerie pe terenurile agricole abandonate”, a adăugat Lars Brudvig, profesor de biologie vegetală.

„Descoperirile noastre ne ajută să stabilim care specii de plante, precum Verbascum, ar putea fi buruieni problematice pentru un proiect de restaurare ca acesta și care alte specii nu ar putea fi, în funcție de cât timp a fost cultivat un câmp înainte de a fi restaurat”, a continuat Brudvig.

Studiul este publicat în American Journal of Botany.

Vă recomandăm să citiți și:

O viespe minusculă, găsită cu tot cu antene în chihlimbar vechi de 100 de milioane de ani

Sunetul care sperie animalele din Africa mai rău decât răgetul leilor și focurile de armă

Viermii ar fi capabili să simtă frică și alte emoții de bază, arată un studiu

Un liliac sud-american a fost redescoperit după un secol