Bolșevicii și sechestrarea tezaurului românesc

Relațiile dintre România și bolșevicii conduși de Lenin s-au înrăutățit extrem de repede. În decembrie 1917 și ianuarie 1918 au avut loc confruntări între trupele române și cele bolșevice. Când și-a dat seama că Armata Română reprezintă o forță pe care nu o puteau destructura, guvernul bolșevic al lui Lenin și-a vărsat furia asupra civililor români aflați pe teritoriul Rusiei și a sechestrat tezaurul românesc aflat spre păstrare la Moscova.

În noaptea de 8 spre 9 decembrie 1917 (stil vechi), trupele bolșevizate rusești aflate pe teritoriul României au amenințat că iau cu asalt și bombardează Iașiul.

• Holera, „mirosul morții” și Nicolae Iorga
• Cum a intoxicat propaganda nazistă România

Reacția guvernului român refugiat la Iași nu s-a lăsat așteptată.

Soldații români au dezarmat și trimis în Rusia numeroase trupe rusești care creau haos pe teritoriul românesc.

Troțki îi scrie ambasadorului român

Acțiunea energică a României a produs supărare în rândul bolșevicilor. Inițial, Lev  Troțki, comisar al bolșevicilor pentru politica externă, i-a trimis o notă amenințătoare lui Constantin Diamandi, ambasadorul român din Rusia.

Troțki protesta împotriva amestecului românesc „în afacerile interne ale Rusiei” şi declara că, în asemenea condiţii, guvernul bolșevic va lua şi el măsuri pentru a sprijini în România acţiunea revoluționarilor bolșevici români refugiați deocamdată în Rusia.

Diamandi i-a răspuns că autoritățile române nu au intenția să se amestece în treburile interne ale Rusiei, dar că, faţă de anarhia şi devastările trupelor rusești, guvernul român a trebuit să întreprindă măsuri de apărare.

Ambasadorul român, arestat de bolșevici

Cum incidentele dintre trupele rusești bolșevizate și soldații români au continuat, la finalul lunii decembrie anului 1917, guvernul bolșevic condus de Lenin a dispus arestarea ambasadorului român de la Petrograd și a personalului diplomatic român.

„De îndată ce au aflat despre această scandaloasă încălcare a drepturilor ginţilor, membrii corpului diplomatic din Petrograd s-au întrunit la ambasadorul Statelor Unite, au exprimat solemn solidarizarea lor cu Diamandi şi au cerut imediat eliberarea lui.

Nu numai atât, s-au dus ‘in corpore’ la Institutul Smolski, unde Lenin îşi avea reședința, spre a-i exprima indignarea lor. Faţă de această impunătoare şi unanimă manifestaţiune, țarul roşu nu a avut încotro și a dispus eliberarea ministrului (ambasadorului, n.r.) României”, nota I.G. Duca.

Declarația de război a bolșevicilor

După ce guvernul din Basarabia a solicitat ajutorul trupelor române pentru a face față acțiunilor de jaf și de haos create de trupele ruse bolșevizate peste Prut, relațiile dintre România și bolșevicii ruși s-au înrăutățit extrem de tare. Guvernul bolșevic a emis chiar o adevărată declaraţie de război la adresa României:

1. „Relaţiile diplomatice cu România sunt rupte. Membrii Legaţiei române şi toți agenții autorităților române vor fi expulzați pe drumul cel mai scurt.
2. Tezaurul în aur al României care se găsește la Moscova nu va mai putea fi obţinut de ‘oligarhia română’, Consiliul Comisarilor ia asupra sa toată răspunderea pentru conservarea acestui fond, care va trebui să fie remis în mâinile poporului român.
3. Fostul comandant şef al trupelor ruse de pe frontul român, generalul Scerbacev, care a luat poziție contra revoluției, este declarat duşmanul poporului şi pus în afara legii”.

Ce însemna că Tezaurul nu va fi restituit „oligarhiei române”, ci numai „poporului român”?

Pe atunci ministru al Instrucțiuni Publice și Cultelor, I.G. Duca a înțeles deplin ce se ascundea în confiscarea tezaurului României de către bolșevici.

„Sovietele îl păstrează pentru ziua în care dânsul (Racovski, lider bolșevic român) va fi pus stăpânire pe destinele României, cei din Petersburg fiind convinși că vor reuşi totuşi să târască şi pe români în marea lor mișcare revoluționară.

Văzusem atâtea din partea rușilor, încât trebuie să spun oricât ar părea de straniu că nu ne-a emoționat deloc această declaraţie de război a Guvernului bolșevic; am luat-o ca un fapt divers. La urma urmei era şi firesc să fie aşa.

Știam Rusia în plină anarhie, tratând la Brest-Litovsk pacea separată cu Puterile Centrale. Ne dădeam seama că soldatul rus refuza să se bată, că nici o forţă din lume nu-l mai poate opri să plece înapoi în satul său. Prin urmare, declaraţia de război a Guvernului bolşevic era un gest fără de consecințe practice, la care, după cât îmi amintesc, nici nu ne-am dat osteneala să răspundem”.

Guvernul român, îngrijorat de soarta românilor ce se aflau în Rusia

Guvernul condus de Ionel Brătianu era mai degrabă îngrijorat de soarta românilor care se aflau în special la Odessa și Herson. Autoritățile române erau conștiente că pe ei urmau a se răzbuna bolșevicii.

„Ne dădeam seama că pe ei se vor răzbuna Racovski şi bolşevicii şi ne întrebam cu spaimă care le va fi soarta. Aveam printre ei, unii rude, alţii prieteni, şi de fapt războiul Guvernului bolșevic împotriva României, anunţat de Troțki în termeni atât de zgomotoși, s-a redus la o mișeleasca prigoană contra câtorva zeci de oameni, printre care şi femei, oameni nevinovați şi incapabili să se apere”, își aducea aminte Duca.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Tezaur de monede vechi de 330 de ani, ascuns într-un șemineu, ar fi fost îngropat cu câteva clipe înainte de un masacru legendar

Un tezaur cu mii de monede medievale, descoperit în România

Un tezaur de fosile excepționale din Ordovicianul mijlociu

Tezaur dublu de comori vikinge, descoperit lângă fortul lui Harald I al Danemarcei