Roverul Perseverance al NASA a sărbătorit ziua cu numărul 842 pe Marte. În timp ce cerul roșu de deasupra începea să se întunece, robotul și-a îndreptat camera de navigație spre orizontul încețoșat.
Cu o singură poză, Perseverance a surprins un apus de Soare spectaculos de extraterestru, în jurul căruia cerul planetei a strălucit de un albastru rece ciudat.
Marte este mai departe de Soare decât Pământul, ceea ce înseamnă că lumina pe acest corp planetar apropiat nu este nici pe departe la fel de puternică – cel mult, primește mai puțin de jumătate din lumina solară pe care o primim noi.
În plus, Marte are doar un procent din atmosfera pe care o are Pământul, aceasta fiind formată în cea mai mare parte din dioxid de carbon, cu doar o mică fracțiune de azot și urme de oxigen.
Acest lucru înseamnă că lumina solară are interacțiuni foarte diferite cu atmosfera pe ambele planete.
Atunci când lumina solară intră în atmosfera Pământului, aceasta interacționează cu oxigenul, azotul și alte particule din cer, împrăștiind lumina albastră la mare distanță, scrie ScienceAlert.
Aceasta este ceea ce conferă planetei noastre un cer albastru în timpul zilei. Cu toate acestea, pe măsură ce Soarele coboară sub orizont sau se ridică deasupra acestuia, lumina sa are mai multă atmosferă de pătruns. Acest lucru înseamnă că majoritatea lungimilor de undă albastre și violete sunt filtrate în momentul în care lumina ajunge la ochii noștri.
Pe Marte, în loc ca lumina solară să interacționeze cu oxigenul sau azotul, aceasta interacționează cu praful bogat în fier care atârnă în atmosferă. Acest lucru împrăștie în cele din urmă lumina roșie de frecvență mai joasă pe cer în timpul zilei.
„Culorile de pe Marte provin din faptul că praful foarte fin are dimensiunea potrivită pentru ca lumina albastră să pătrundă în atmosferă ceva mai eficient”, explică cercetătorul în domeniul atmosferei Mark Lemmon de la Universitatea Texas A&M.
„Atunci când lumina albastră se împrăștie de pe praf, ea rămâne mai aproape de direcția Soarelui decât lumina de alte culori. Restul cerului este galben spre portocaliu, deoarece lumina galbenă și roșie se împrăștie pe tot cerul în loc să fie absorbită sau să rămână aproape de Soare.”
Deoarece lumina Soarelui continuă să lovească praful aflat la înălțime în atmosfera marțiană, această ceață albăstruie poate persista timp de câteva ore după un apus sau un răsărit de Soare.
Crepusculul pe Marte este un moment excelent pentru a fotografia praful și norii, deoarece aceștia sunt luminați pe un fundal întunecat. Cercetătorii pot folosi apoi aceste imagini pentru a studia compoziția atmosferei Planetei Roșii, fapt ce le permite să localizeze mai ușor norii de praf și gheață.
La începutul acestui an, de exemplu, roverul Curiosity a surprins o imagine cu razele Soarelui printre norii crepusculari de pe cerul marțian cu o claritate nemaiîntâlnită până acum.
De câți oameni ar avea nevoie o bază pe Marte?
Probleme cu aducerea mostrelor de pe Marte. La ce nu s-a gândit NASA?
Un peisaj incredibil de pe Marte arată precum încrețiturile creierului
NASA testează motoarele de rachetă care vor ajuta la returnarea mostrelor de pe Marte