Ioana D’Arc sau Fecioara din Orleans, îngerul păzitor al Franței

Ioana d’Arc, cunoscută și sub numele „Fecioara din Orleans”, este eroina națională a Franței, simbolul luptei pentru libertate și figura istorică pe care credincioșii catolici o sărbătoresc în data de 30 mai.

Personaj istoric important din secolul al XV-lea, Ioana a intrat în memoria universală ca fiind tânăra care a ajutat la salvarea Franței, conducând armata franceză către mai multe victorii importante în timpul Războiului de o sută de ani (purtat între Franța și Anglia, din 1415, atunci când regele Henric al V-lea a invadat Normandia și până în 1453, când englezii au pierdut Bordeaux).

• Maurice Jarre, unul dintre cei mai prolifici compozitori de muzică de film. Tatăl muzicianului Jean Michel…
• Jean Michel Jarre, Nașul muzicii electronice. „Pentru mine, muzica electronică este la fel ca gătitul: este…

Născută în 1412 în Domrémy, în nord-estul Franței, Ioana d’Arc a crescut într-o perioadă tumultoasă în care englezii controlau mari părți din Franța.

A auzit vocile divinității

Potrivit relatărilor sale, la vârsta de 13 ani a început să audă vocile sfinților, printre care Sfântul Mihail, Sfânta Ecaterina și Sfânta Margareta, vocile divine îndrumând-o să îl susțină pe Carol al VII-lea, moștenitorul neîncoronat al tronului francez, și să îl ajute să își revendice regatul de la englezi.

În mai 1428, scrie site-ul history.com, Ioana s-a îndreptat spre Vaucouleurs, o fortăreață din apropierea celor loiali lui Carol. Inițial respinsă de magistratul local, Robert de Baudricourt, Ioana D’Arc a persistat, chiar atrăgând un mic grup de adepți ce au avut încredere în viziunile ei de fecioară ce fusese destinată să salveze Franța.

S-a tuns scurt și s-a îmbrăcat în haine bărbătești

Înainte să pornească în călătoria ei care avea ca destinație finală Chinon, acolo unde se afla palatul prințului moștenitor, pentru că drumul ei trecea prin teritoriul inamic, Ioana și-a tuns părul și a îmbrăcat haine bărbătești.

Chiar dacă accesul la rege a fost unul anevoios, Carol a primit-o, până la urmă și, în cadrul unei audiențe private care a avut loc la palatul său din Chinon, Ioana d’Arc a reușit să-i câștige atenția și încrederea viitorului rege, dezvăluindu-i acestuia informații pe care numai un mesager de la Dumnezeu le putea cunoaște și promițându-i că îl va vedea încoronat rege la Reims, locul tradițional al învestirii regale franceze. Carol i-a dat crezare Ioanei, sfidând sfatul majorității consilierilor și generalilor săi și, conform cererii pe care i-o făcuse mesagera, i-a pus la dispoziție o mică armată pe care să o conducă la Orléans, pe atunci teritoriu asediat de englezi.

Victoriile Ioanei

În martie 1429, Ioana D’Arc, purtând o armură albă și călare pe un cal alb, a pornit încrezătoare în forțele ei și a oștenilor ce o urmau în lupta de respingere a asediului Orléansului, alungându-i pe anglo-burghezi din bastionul lor și forțându-i să se retragă peste râul Loire.

Ioana d’Arc a participat la mai multe campanii militare și a jucat un rol crucial în ridicarea asediului orașului Orléans din acel an, 1429, care a reprezentat un punct de cotitură în război. Succesele militare ale Ioanei d’Arc și credința sa puternică au făcut din ea un simbol de inspirație pentru trupele franceze și pentru poporul francez.

(Această misiune divină pe care o primise Ioana d’Arc a obligat-o și la efectuarea unui jurământ de castitate, prin urmare, când avea 16 ani și i-a fost adusă în discuție o căsătorie aranjată, Ioana a reușit să scape de această obligație după acordul și susținerea pe care le-a primit din partea unui tribunal local).

Gelozia regelui l-a determinat pe acesta să nu o scape de la moarte

Figura Ioanei devenise una extrem de populară, victoria sa miraculoasă crescându-i rapid reputația în rândul forțelor franceze.

„Ea și adepții ei l-au escortat pe Carol pe teritoriul inamic până la Reims, luând cu forța orașele care se împotriveau și permițând încoronarea sa ca rege Carol al VII-lea în iulie 1429. Ioana a susținut că francezii ar trebui să profite de avantajul pe care îl aveau printr-o încercare de recucerire a Parisului, dar Carol a ezitat, și asta pentru că protejatul său de la curte, Georges de La Trémoille, l-a avertizat că Ioana devenea prea puternică. Anglo-burghezii au reușit să își fortifice pozițiile din Paris și au respins un atac condus de Ioana în septembrie”. (history.com)

Regele i-a ordonat Ioanei să blocheze un asalt burgund

În primăvara anului 1430, după ce regele i-a ordonat Ioanei să blocheze un asalt burgund asupra Compiégne, luptătorea a fost prinsă de dușmani după ce a fost aruncată de pe cal, rămânând în afara porților orașului. Burgunzii au sărbătorit capturarea Ioanei d’Arc și au predat-o englezilor conduși de comandantul din Rouen.

A fost judecată de un tribunal ecleziastic, fiind acuzată de erezie și travestire și, fără niciun efort de a interveni în salvarea ei, din partea regelui pe care-l ajutase cu riscul propriei vieți, Ioana D’Arc a fost găsită vinovată și condamnată, în cele din urmă, la moarte.

Ioana d’Arc a fost arsă pe rug

La 30 mai 1431, Ioana d’Arc a fost arsă pe rug în Rouen, Franța, la vârsta de 19 ani. După moartea sa, Ioana d’Arc a devenit o martiră, iar legenda ei s-a perpetuat în timp. Ioana d’Arc a fost canonizată ca sfântă de către Biserica Catolică în 1920.

Povestea Ioanei d’Arc a inspirat numeroase cărți, piese de teatru, filme și opere de artă de-a lungul istoriei și, deseori, este reprezentată în armură și purtând un steag cu un fleur-de-lis (floare de crin), un simbol al monarhiei franceze.

Viziunile Ioanei d’Arc și afirmațiile sale privind călăuzirea divină au fost un subiect de fascinație și dezbatere în rândul istoricilor și cercetătorilor, unele teorii sugerând că aceste viziuni ar fi putut fi rezultatul unor afecțiuni mentale sau neurologice, în timp ce alții au crezut în inspirația sa divină.

Acțiunile și curajul ei în timpul războiului

Acțiunile și curajul ei în timpul războiului au ajutat la mobilizarea trupelor franceze și la ridicarea moralului acestora.

Ioana d’Arc era cunoscută pentru tacticile sale militare, care includeau acțiuni rapide și decisive pe câmpul de luptă. Avea un puternic simț al naționalismului și o credință profundă în domnia legitimă a lui Carol al VII-lea. A fost cunoscută pentru personalitatea ei puternică și pentru determinarea ei, chiar și în fața adversității. Este adesea celebrată ca un simbol feminist pentru că sfidează rolurile tradiționale de gen și așteptările societății.

Povestea ei a fost adaptată în numeroase producții teatrale, inclusiv în piesa „Sfânta Ioana” a lui George Bernard Shaw, iar în 1999 regizorul francez Luc Besson a realizat filmul „The Messenger: The Story of Joan of Arc”, cu Milla Jovovich în rolul Ioanei D’Arc și a lui John Malkovich în cel al viitorului rege moștenitor, Carol al VII-lea. Regizoarea americană Kathryn Bigelow, cu care Besson lucrase inițial la acest proiect de film, l-a dat în judecată pe regizorul și producătorul francez acuzându-l că ar fi plagiat cercetările istorice pe care le făcuse pe vremea când era implicată cu el la realizarea scenariului. Totuși, Besson s-a înțeles cu Bigelow pe cale amiabilă, în afara instanței, astfel că regizoarea americancă și-a retras acuzațiile. (Cei doi au rupt parteneriatul din cauza alegerii actriței Milla Jovovich în rolul principal, pe atunci soția lui Besson, alegere cu care Bigelow nu fusese de acord, propunerea ei, pentru rolul eroinei franceze, fiind Sinéad O’Connor.)

Au fost realizate mai multe filme franțuzești despre ea

Având în vedere personalitatea pe care a reprezentat-o Ioana d’Arc, în special pentru istoria Franței, au fost realizate mai multe filme franțuzești despre ea, dar cel al lui Luc Besson este primul film în limba engleză despre Ioana d’Arc regizat de un francez.

Tot în 1999, a fost realizat și un mini serial de televiziune despre aceeași figură istorică – „Joan of Arc”, în regia lui Christian Duguay, din distibuția căruia au făcut parte, printre alții, actorii Leelee Sobieski, Peter O’Toole, Chad Willett, Jacqueline Bisset, Powers Boothe și Neil Patrick Harris. Producția a câștigat două premii Emmy, dintre care unul i-a revenit remarcabilului Peter O’Toole.

Surse:

https://www.britannica.com/biography/Saint-Joan-of-Arc

https://www.imdb.com/title/tt0151137/

https://www.history.com/topics/middle-ages/saint-joan-of-arc

https://www.theguardian.com/film/2000/jun/16/news2

Vă mai recomandăm să citiți și:

Regele Charles al III-lea va vizita Franța în septembrie

Jane Birkin, Je t’aime, moi non plus. Cea mai franțuzoaică dintre artiștii britanici

Franța a adoptat o lege ce permite muzeelor să restituie operele de artă furate de naziști

Juliette Binoche: „Atunci când am revenit în Franța după ce am câștigat Oscarul, am fost tratată ca un rege, sau ca un erou al fotbalului!”