Cum își îngropau oamenii din Epoca de Piatră morții?

Arheologii au descoperit cum își îngropau morții oamenii din Neoliticul timpuriu în Galería del Sílex, din Spania, în urma unei analize a vaselor ceramice cu rămășițe umane găsite în două gropi.

Reprezentând un exemplu timpuriu al diverselor obiceiuri funerare neolitice din interiorul Peninsulei Iberice, descoperirea atrage atenția asupra Munților Atapuerca ca o frontieră semnificativă pentru primii oameni care își găseau o nouă casă în zonă.

• Copiii neandethalieni ar fi colecționat fosile la fel cum cei de azi colecționează abțibilduri
• „Fluierul morții” al aztecilor are un efect ciudat asupra creierului uman

„Noile dovezi ilustrează că ar fi putut fi folosiți ca o galerie funerară a cărei utilizare s-a extins din neoliticul timpuriu, pe tot parcursul Calcoliticului și a durat până la începutul Epocii Bronzului”, scrie echipa, condusă de arheologul Antonio Molina-Almansa, de la Universitatea din Alcalá (Spania).

„Pionierii” neolitici din inima Iberiei au lăsat puține urme ale ritualurilor lor funerare. Deoarece aceștia se mișcau frecvent în grupuri mici, au rămas puține dovezi despre cum își îngropau morții.

Cum își îngropau morții oamenii din Neoliticul Timpuriu?

De-a lungul a ceea ce sunt acum Franța, Portugalia și Andaluzia, comunitățile din aceeași perioadă au început adesea să-i îngroape pe cei dragi în peșteri. Cu toate acestea, în peninsula Spaniolă, obiceiurile neolitice timpurii avute de cei care au început să se stabilească într-un loc implicau îngroparea morților în pământ.

Descoperirile din Galería del Sílex, însă, oferă un contrast puternic cu această practică, scrie Science Alert.

Găsită în 1972, peștera prezintă picturi murale și gravuri rupestre, cu fragmente de rămășițe faunistice, rămășițe umane și ceramică împrăștiate peste tot. Cele două seturi de rămășițe umane analizate în acest studiu sunt notabile, deoarece au fost plasate în partea de jos a două gropi separate situate la mai mult de 300 de metri de intrare.

„Galería del Sílex este un sit extraordinar”, scriu cercetătorii, „datorită faptului că a fost sigilat la sfârșitul Epocii Bronzului și a rămas intact până în zilele noastre”. Toate rămășițele umane găsite în sit au fost atribuite anterior Epocii Bronzului, dar prezența vaselor ceramice care datează din Neoliticul timpuriu găsite alături de rămășițele umane în cele două gropi (cunoscute sub numele de Sima A și Sima B) a determinat o reevaluare.

Cât de vechi sunt rămășițele umane găsite în Galería del Sílex?

Datarea cu radiocarbon pe dinții și oasele umane de la patru indivizi diferiți găsiți în cele două gropi a oferit o corecție interesantă. Deși corpul unuia din Sima A era într-adevăr în viață în timpul Epocii inițiale a Bronzului, cândva între 1880–1690 î.Hr., celelalte trei rămășițe umane au fost datate între 5307 și 4897 î.Hr., plasându-le în perioada neolitică timpurie.

Rămășițele unuia dintre indivizii din Neoliticul Timpuriu, stabilit de echipă a fi o fată tânără cu vârsta cuprinsă între 13 și 14 ani, păreau să fi fost așezate cu grijă în Sima A, lângă șase vase ceramice. Cercetătorii cred că fata a fost îngropată intenționat cu vasele, drept ofrande funerare.

Molina-Almansa și echipa sugerează că acest lucru implică faptul că oamenii care au folosit peștera Galería del Sílex au fost printre primii din regiune care au dezvoltat practici funerare complexe, amplasarea deliberată în peșteră și departe de intrare părând a fi neobișnuită pentru această perioadă.

Modul cum își îngropau morții acești oameni arată o cultură bogată

„Au fost doar două peșteri cunoscute în această zonă cu rămășițe umane din Neoliticul Timpuriu. În ambele peșteri, rămășițele umane au apărut în contexte domestice, sugerând că nu exista un loc special rezervat pentru înmormântări”, scriu cercetătorii.

Faptul că mormintele indivizilor se aflau într-o locație diferită sugerează că s-ar putea să fi existat ceva special în zonă, care ar trebui considerat reprezentativ pentru tipurile de locuri în care strămoșii noștri mai nomazi ar fi ales să construiască așezări mai permanente.

„Nu există nicio îndoială că a fost folosit în scopuri funerare”, explică ei, „având în vedere distanța mare dintre locul unde au fost depuse rămășițele umane și intrarea în peștera antică”. Noua analiză a Galería del Sílex oferă o perspectivă valoroasă asupra vieților celor mai timpurii oameni din Neolitic din Peninsula Iberică.

Se pare că acești oameni făceau parte dintr-o societate complexă și sofisticată, cu o cultură și un sistem de credințe bogate. Studiul a fost publicat în Quaternary Science Reviews.

Vă recomandăm să citiți și:

O piatră de șlefuit „extrem de rară” din Neolitic a fost găsită în Marea Britanie

Oamenii făceau bijuterii din oase de leneși uriași cu 25.000 de ani în urmă

De ce aztecii nu au invadat Europa?

De ce aztecii, incașii și mayașii nu au inventat niciodată roata?