Microplasticele ar putea declanșa inflamația în celulele creierului uman

Tot mai multe dovezi sugerează că microplasticele din sângele nostru sunt probabil capabile să traverseze bariera creier-sânge a mamiferelor.

Acum, experimentele preliminare dezvăluie impactul potențial pe care acestea îl pot avea odată ajunse acolo, descoperind că microplasticele degradate sunt mult mai toxice pentru celulele creierului uman decât cele proaspete.

• Iată cum o simplă cană cu ceai poate deveni un detector de particule!
• Pentru prima dată în istorie, astronomii au fotografiat îndeaproape o stea din afara galaxiei Calea Lactee

„Implicațiile nocivității microplasticelor sunt deosebit de alarmante, deoarece microplasticele secundare expuse în medii naturale induc un răspuns inflamator mai sever în creier”, spune biologul Sung-Kyun Choi, de la Daegu Gyeongbuk Institute of Science and Technology (DGIST).

Expuse la elemente precum ploaia, vântul și lumina soarelui, aceste fragmente minuscule își schimbă forma și structura înainte de a se regăsi în corpurile vii. Cu mult înainte de a ne naște, absorbim un praf de fragmente de plastic degradat.

Microplasticele din sânge, capabile să traverseze bariera către creier

În timp ce cercetările anterioare au testat efectele pe care materialele plastice nou-nouțe le au asupra celulelor noastre cerebrale, biologul Hee-Yeon Kim și colegii săi de la DGIST le-au provocat în schimb cu particule erodate. Aceștia au analizat îndeaproape modul în care celulele imunitare ale creierului nostru, microglia, răspund la microplasticele de polistiren degradate, în comparație cu cele „virgine” de dimensiuni similare.

Hrănirea șoarecilor cu microplastice degradate timp de șapte zile a crescut nivelul particulelor inflamatorii din sângele lor. De asemenea, aceștia au prezentat o creștere a morții celulelor în creier. Astfel, cercetătorii au comparat apoi bucățile de polistiren degradat cu microglia umană cultivată în laborator.

Constituind între 10 și 15 la sută din celulele creierului, microglia patrulează în sistemul nostru nervos central în căutarea obiectelor care nu ar trebui să se afle acolo. Nu este surprinzător faptul că cercetările anterioare întreprinse de echipă au descoperit că microparticulele se acumulează în microglia de șoarece.

Microplasticele provoacă schimbări profunde în țesutul cerebral

Kim și colegii săi au descoperit că microplasticele erodate au afectat proteinele implicate în descompunerea zaharurilor în energie, crescând expresia acestora în celulele microgliale de 10 până la 15 ori mai mult decât în celulele aparținând grupurilor de control. De asemenea, au crescut de 5 ori concentrațiile proteinelor implicate în moartea celulelor cerebrale.

Echipa suspectează că acest lucru ar putea avea legătură cu modificările pe care le întâmpină microplasticele odată expuse la lumina soarelui.

Polistirenul absoarbe undele UV, ceea ce face ca plasticul să devină mai fragil și mai predispus la fragmentare. Kim și echipa au descoperit că polistirenul erodat avea o suprafață mai mare și legături chimice modificate; două proprietăți care le afectează reactivitatea, scrie ScienceAlert.

Toate acestea echivalează cu un răspuns inflamator crescut al celulelor cerebrale – mult mai sever decât cel produs de microplasticele nealterate testate la doze echivalente.

Microplasticele pot servi drept substanțe neurotoxice

„Am identificat, pentru prima dată, faptul că plasticul scurs în mediul înconjurător suferă un proces accelerat de alterare, transformându-se în microplastice secundare care pot servi drept substanțe neurotoxice, ceea ce duce la creșterea inflamației și la moartea celulelor din creier”, explică Choi.

Rezultatele au fost observate până acum doar pe șoareci vii și pe mostre de țesut uman în condiții de laborator, dar faptul că acești poluanți pot face schimbări atât de profunde odată ce au ajuns în țesutul cerebral sugerează cu tărie că au un impact asupra sănătății creierului nostru.

Deși experimentele s-au bazat pe eșantioane de dimensiuni mici și pe concentrații mari de microplastice pentru a lua în considerare acumularea de microplastice pe termen lung, cercetătorii planifică acum studii cu mai multe eșantioane și doze care să reflecte mai bine condițiile de mediu în timp, pentru a-și verifica rezultatele.

Aceste constatări sunt publicate în Environmental Research.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Microplastice, găsite în țesuturile cardiace umane, atât înainte, cât și după intervențiile chirurgicale

Microplasticele, prezente în aer, apa de băut și mâncare. Cum reducem expunerea?

Descoperire îngrijorătoare: Microplasticele rămân în căile noastre respiratorii

Algele din gheața arctică, puternic contaminate cu microplastice