NASA și DARPA ar putea lansa o rachetă nucleară pe orbită în 2026

NASA și armata SUA intenționează să lanseze o rachetă spațială nucleară pe orbita Pământului la sfârșitul anului 2025 sau la începutul lui 2026.

Proiectul, cunoscut sub numele de DRACO (Demonstration Rocket for Agile Cislunar Operations), își propune să ofere un test în spațiu al propulsiei termice nucleare (NTP), o tehnologie potențial revoluționară care ar putea ajuta omenirea să colonizeze Marte și alte lumi îndepărtate.

• Iată cum o simplă cană cu ceai poate deveni un detector de particule!
• Pentru prima dată în istorie, astronomii au fotografiat îndeaproape o stea din afara galaxiei Calea Lactee

Nava spațială DRACO va fi dezvoltată și construită de Lockheed Martin, au anunțat membrii echipei de proiect, potrivit Space.com.

O rachetă spațială nucleară ne-ar putea duce cândva pe Marte

„Vom construi această rachetă spațială nucleară, vom face această demonstrație, vom aduna o grămadă de date și chiar credem că vom deschide o nouă eră pentru Statele Unite și pentru omenire, pentru a sprijini misiunile de explorare spațială”, a declarat Kirk Shireman, vicepreședintele Lockheed Martin Lunar Exploration Campaigns, în cadrul unei conferințe de presă.

DRACO nu este ceva nou. Agenția SUA pentru Proiecte de Cercetare Avansată pentru Apărare (DARPA) a început programul în 2021, iar NASA s-a alăturat la începutul lui 2023.

Implicarea NASA nu ar trebui să fie surprinzătoare; interesul agenției pentru tehnologia NTP există de mult timp. De exemplu, NASA și-a propus să lanseze o misiune pe Marte cu echipaj la bordul unei nave spațiale cu propulsie nucleară până în 1979, printr-un program numit NERVA (Nuclear Engine for Rocket Vehicle Application). Acest lucru nu s-a întâmplat; programul NERVA a fost anulat în 1972.

NASA încă țintește să ajungă pe Planeta Roșie, urmărind să ducă acolo astronauți până la sfârșitul anilor 2030 sau începutul anilor 2040. Și încă vede propulsia termică nucleară drept o descoperire cheie care ar putea face acest obiectiv mai ușor de atins, prin reducerea timpului de călătorie către și de la Planeta Roșie.

Cum funcționează noul motor de rachetă?

Rachetele termice nucleare transportă mici reactoare de fisiune, care eliberează cantități incredibile de căldură pe măsură ce despart atomii. Această căldură este apoi aplicată unui gaz propulsor, care se extinde și este canalizat în spațiu printr-o duză pentru a crea forța de deplasare.

Acest proces este diferit de cel folosit de generatoarele termoelectrice cu radioizotopi (RTG), tehnologie nucleară aflată la bordul sondelor încă de la începuturile erei spațiale. RTG-urile nu oferă propulsie; acestea valorifică căldura dezintegrării radioactive pentru a genera electricitate, care apoi alimentează instrumentele, motoarele și alte echipamente ale navelor spațiale.

În actualizările anterioare cu privire la DRACO, DARPA și NASA au spus că își propun să lanseze prima demonstrație în spațiu a programului până în 2027. Dar este posibil ca această dată să se fi modificat; Shireman a spus în briefingul recent că fereastra de lansare țintă în acest moment este sfârșitul anului 2025 sau începutul lui 2026.

Există și alte detalii astăzi. De exemplu, Lockheed este în parteneriat cu compania BWX Technologies din Virginia, care va dezvolta reactorul nuclear al sondei spațiale DRACO și va produce combustibilul său HALEU („high-assay low-enriched uranium”).

În ce va consta misiunea trasată pentru această rachetă spațială nucleară?

Această rachetă spațială nucleară se va îndrepta către o orbită relativ înaltă în jurul Pământului, probabil undeva între 700 și 2.000 de kilometri, au spus membrii echipei în timpul briefingului. De la astfel de altitudini, va dura cel puțin 300 de ani pentru ca demonstratorul DRACO să cadă înapoi pe Pământ prin tracțiune atmosferică, suficient de mult pentru a se asigura că tot combustibilul său nuclear este consumat atunci când va cădea.

Echipa misiunii se va strădui să asigure siguranța și în urcare: motorul nuclear al vehiculului DRACO va fi activat doar odată ce ajunge pe orbită. În timpul lansării, motorul va fi echipat cu o bucată de metal care absoarbe neutronii, împiedicându-i să inițieze o reacție în lanț. Acest metal acționează la fel ca tijele de control din reactoarele nucleare de pe Pământ, au spus membrii echipei.

DRACO este de așteptat să opereze pe orbită timp de câteva luni. Nu există instrumente științifice la bord; „operare” presupune utilizarea motorului său NTP, demonstrând că poate funcționa pe perioade lungi de timp în mediul spațial.

Folosirea acelui motor, totuși, va necesita și păstrarea hidrogenului (nava spațială se va lansa cu aproximativ 2.000 de kilograme de hidrogen) super-rece, ceea ce nu este tocmai ușor.

„Un factor important este cât timp putem menține hidrogenul criogenic. Aceasta este o demonstrație a stocării pe orbită a hidrogenului lichid criogenic la fel de mult cât este o demonstrație a motorului de rachetă termică nucleară”, a declarat Tabitha Dodson, manager de program DRACO la DARPA, în timpul briefingului.

Cât costă întregul proiect?

Dotson a adăugat că deși specificațiile navei spațiale sunt încă în curs de elaborare, aceasta va consta în principiu din sistemul de motor NTP și un rezervor mare pentru a stoca hidrogenul. (Ea l-a asemănat cu „un stand de testare zburător”.) Iar vehiculul nu va necesita o rachetă de transporturi grele; va fi suficient de mic pentru a încăpea în carenajul unui lansator „standard” precum Falcon 9 de la SpaceX.

Au fost făcute publice și informații despre costul proiectului. Contractele atribuite Lockheed și BWX Technologies pentru munca lor la DRACO au o valoare totală de 499 de milioane de dolari, cu condiția ca toate etapele să fie atinse, a spus Dotson. Jumătate din bani vor veni de la DARPA și jumătate de la NASA, a adăugat ea.

Vă recomandăm să citiți și:

NASA a pierdut contactul cu Stația Spațială Internațională

O pată solară a crescut cât 10 Pământuri în doar 48 de ore, apoi a produs o erupție de clasa X

Test de cultură generală. De ce strălucesc planetele?

Sfârșitul unei ere! Ariane 5, „briceagul elvețian” al industriei spațiale europene, a zburat pentru ultima oară