Astronauții de la bordul Stației Spațiale Internaționale (ISS) au atins o rată de recuperare a apei de 98% într-un progres realizat printr-o metodă care i-ar putea face pe mulți să strâmbe din nas: au atins vârful de reciclare pentru urina astronauților.
Realizarea privind reciclarea apei este o etapă importantă pentru misiunile spațiale pe orbita joasă, care urmăresc să asigure nevoile de bază ale astronauților fără misiuni de reaprovizionare. Acest obiectiv poate fi atins prin reciclarea sau regenerarea alimentelor, aerului și a apei.
În ceea ce privește Stația Spațială Internațională, fiecare membru al echipajului are nevoie de aproximativ 4 litri de apă în fiecare zi pentru băut, prepararea alimentelor și activități de igienă, cum ar fi spălatul pe dinți. Scopul final a fost o recuperare de 98% din apa pe care echipajele o transportă în spațiu la începutul misiunilor mai lungi.
„Acesta este un pas foarte important în evoluția sistemelor de susținere a vieții”, a declarat într-un comunicat Christopher Brown, o parte a echipei de la Centrul Spațial Johnson care gestionează sistemele de susținere a vieții pe ISS.
„Să presupunem că vă lansați cu 45 de kilograme de apă. Pierdeți 1 kg din aceasta, iar restul de 98% continuă să circule. Menținerea acestui ciclu este o realizare minunată”, a spus Brown, potrivit Space.com.
Pragul de recuperare a apei a fost atins de Sistemul de Control al Mediului și de Susținere a Vieții (ECLSS) în timpul unei demonstrații a Ansamblului Procesor de Urina (UPA) îmbunătățit, care recuperează apa din urina astronauților folosind distilarea în vid.
ECLSS este alcătuit dintr-o combinație de aparate, incluzând un sistem de recuperare a apei care colectează apele uzate și dezumidificatoare avansate ce captează umiditatea din aerul ISS ca urmare a respirației și transpirației echipajului. Apa colectată este trimisă la Water Processor Assembly (WPA), care apoi produce apă potabilă.
Elementul UPA al ECLSS distilează urina, dar un produs secundar al acestui proces este o așa-zisă „saramură”, care încă mai conține puțină apă nefolosită. Un ansamblu de procesor (BPA) a fost adăugat la UPA pentru a extrage această apă uzată rămasă. În timp ce a fost demonstrat în microgravitația spațiului, BPA a împins ECLSS la pragul de 98%.
„Înainte de BPA, recuperarea apei era între 93% și 94%”, a spus managerul subsistemelor de apă ECLSS, Jill Williamson. „Acum am demonstrat că putem ajunge la o recuperare totală a apei de 98%, datorită procesorului de saramură”, a continuat ea.
BPA preia „saramura” creată de UPA și o trece printr-o serie de membrane speciale, ducând-o prin aer uscat care îi evaporă conținutul de apă. Acest lucru duce la crearea unui aer umed care nu este diferit de respirația membrilor echipajului ISS, iar acest aer poate fi colectat de dezumidificatoarele ECLSS.
Ca și celelalte ape uzate colectate, aceasta este tratată de WPA cu o serie de filtre specializate și un reactor catalitic care descompune orice urmă de contaminanți care ar putea rămâne. Senzorii verifică apoi puritatea apei, iar cea care nu respectă standardele este trimisă înapoi pentru reprocesare. Iod este adăugat apoi la apa acceptată pentru a preveni creșterea microbilor, iar apa este stocată pentru ca echipajul să o folosească atunci când are nevoie.
Dacă vă întrebați „astronauții beau urină în spațiu?”, răspunsul este clar: categoric nu. Echipa subliniază că, de fapt, apa produsă la bordul ISS este superioară celei pe care o produc sistemele municipale de apă de pe Pământ.
„Procesarea este fundamental similară cu unele dintre sistemele de distribuție a apei terestre, doar că este făcută în microgravitație. Echipajul nu bea urină; astronauții beau apă recuperată, filtrată și curățată astfel încât să fie mai curată decât ceea ce bem pe Pământ”, a subliniat Williamson.
„Avem o mulțime de procese în vigoare și o mulțime de teste la sol pentru a oferi încredere că producem apă curată și potabilă”, a adăugat Williamson.
Câți oameni au murit în spațiu până acum?
Progres revoluționar: Oamenii de știință au creat embrioni umani sintetici
Telescopul Webb nu va mai fi singur: NASA trimite un „însoțitor” să studieze împreună Universul