Sursa vântului care suflă din apropierea suprafeței Soarelui a fost descoperită cu ajutorul sondei Parker Solar Probe.
În noiembrie 2021, sonda Parker Solar Probe a trecut la o distanță mai mare de 8,5 milioane de kilometri de Soare, o performanță care i-a permis să detecteze structura fină a vântului solar în timp ce acesta arunca tone de particule încărcate în Sistemul Solar printr-o gaură în coroana sau atmosfera Soarelui.
Măsurătorile sondei ne oferă cea mai apropiată imagine de până acum a modului în care este generat vântul solar, sugerând că un tip specific de reconectare magnetică este ceea ce conduce această forță puternică a naturii, potrivit unei echipe de fizicieni condusă de Stuart Bale de la Universitatea din California, Berkeley, și James Drake de la Universitatea din Maryland, College Park, ambele instituții din SUA.
„Vânturile transportă o mulțime de informații de la Soare pe Pământ, astfel încât înțelegerea mecanismului din spatele vântului solar este importantă din motive practice pe Pământ”, explică Drake.
Găurile coronale sună un pic îngrijorător, dar sunt un fenomen solar normal. O gaură coronală apare atunci când, în loc să formeze bucle închise, liniile câmpului magnetic se deschid și se extind spre exterior, scrie ScienceAlert.
Rezultatul este o porțiune de plasmă mai rece și mai puțin densă în coroană. Nu veți putea să o vedeți doar uitându-vă la Soare, dar va apărea mult mai întunecată în lungimile de undă ultraviolete extreme.
Din aceste regiuni apar vânturile solare puternice. Fără a fi împiedicate de câmpurile magnetice obișnuite, acestea se îndreaptă în spațiu cu o viteză de până la aproximativ 800 de kilometri pe secundă, de două ori mai repede decât vântul solar mediu.
Acestea eliberează particule încărcate departe în Sistemul Solar; aici, pe Pământ, particulele pot interacționa cu atmosfera noastră superioară. Drept rezultate, generează aurore spectaculoase și interferează cu operațiunile sateliților și cu unele comunicații radio.
În timpul ciclului de activitate de 11 ani al Soarelui, găurile coronale pot apărea în orice moment. Atunci când Soarele se află în punctul de activitate minimă, sau minimul solar, acestea tind să apară în jurul polilor. Dar la maximul solar, atunci când polii magnetici ai Soarelui își schimbă poziția, și pe măsură ce activitatea scade după aceea, găurile coronale devin mai numeroase și apar de la toate latitudinile, iar vânturile solare mai rapide sunt îndreptate în direcția noastră.
Atunci când Parker s-a apropiat de Soare în noiembrie 2021, a exista și una dintre aceste găuri coronale, astfel încât sonda a putut colecta cele mai apropiate observații ale uneia dintre aceste regiuni obținute până acum.
Datele rezultate au arătat, spune echipa, că jeturi aproximativ uniform distanțate ies din locurile în care liniile de câmp magnetic „pâlpâie” în și dinspre suprafața Soarelui.
Studiul a fost publicat în Nature.
Sonda Parker Solar s-a apropiat, cu succes, de Soare pentru prima dată