Un sistem planetar, denumit TOI-2096, este format din două planete care orbitează în jurul unei stele reci într-un „dans sincronizat” la aproximativ 150 de ani-lumină de Pământ.
Un studiu condus de cercetători de la Universitatea din Liège (Belgia) și de la CSIC – folosind observații ale telescopului TESS al NASA – prezintă unui sistem format din două planete puțin mai mari decât Pământul care orbitează în jurul unei stele reci într-un „dans sincronizat”.
Denumit TOI-2096, sistemul se află la 150 de ani-lumină de Pământ, scrie EurekAlert.
Descoperirea este rezultatul unei strânse colaborări între universități europene și americane și a fost posibilă datorită misiunii spațiale americane TESS (Transiting Exoplanet Survey Satellite), care are ca scop găsirea de planete care orbitează în jurul stelelor strălucitoare din apropiere.
„TESS efectuează o cercetare a întregului cer folosind metoda tranzitului, adică monitorizează strălucirea a mii de stele în căutarea unei ușoare atenuări, care ar putea fi cauzată de trecerea unei planete între stea și observator. Cu toate acestea, în ciuda puterii sale de a detecta noi lumi, misiunea TESS are nevoie de sprijinul telescoapelor terestre pentru a confirma natura planetară a semnalelor detectate”, explică Francisco J. Pozuelos, astrofizician, primul autor al lucrării, fost membru al laboratorului ExoTIC de la Universitatea din Liège și care s-a alăturat acum Consiliului Național de Cercetare din Spania (IAA-CSIC).
Planetele TOI-2096 b și TOI-2096 c au fost observate cu ajutorul unei rețele internaționale de telescoape terestre, ceea ce a permis confirmarea și caracterizarea lor.
Majoritatea tranzitărilor au fost observate cu telescoapele din cadrul proiectelor TRAPPIST și SPECULOOS, conduse de Universitatea din Liège.
„În urma unei analize detaliate, noi am constatat că cele două planete se aflau pe orbite rezonante: pentru fiecare orbită a planetei exterioare, planeta interioară orbitează steaua de două ori”, spune Mathilde Timmermans, doctorandă în cadrul laboratorului ExoTIC de la ULiège și al doilea autor al articolului științific.
Perioadele lor sunt, prin urmare, foarte apropiate de a fi un multiplu al celeilalte, cu aproximativ 3,12 zile pentru planeta b și cu aproximativ 6,38 zile pentru planeta c.
Aceasta este o configurație particulară și provoacă o interacțiune gravitațională puternică între planete. Această interacțiune întârzie sau accelerează trecerea planetelor în fața stelei lor și ar putea duce la măsurarea maselor planetare cu ajutorul unor telescoape mai mari în viitorul apropiat.
Cercetătorii sunt la un pas de a afla dacă viața a evoluat de mai multe ori în trecutul planetei
Telescoapele TESS și Spitzer ale NASA au descoperit o exoplanetă acoperită cu vulcani
Saturn devine planeta cu cei mai mulți sateliți din Sistemul Solar. Câți are acum?
Una din zece stele înghite o planetă cu masa lui Jupiter, arată un studiu