Astronomii au observat prima centură de radiații din afara Sistemului Solar

Astronomii au descris prima centură de radiații observată în afara Sistemului Solar, folosind o rețea coordonată de 39 de antene radio din Hawaii până în Germania pentru a obține imagini de înaltă rezoluție.

Imaginile emisiilor radio persistente și intense ale unei pitice ultra-rece dezvăluie prezența unui nor de electroni de mare energie prinși în puternicul câmp magnetic al obiectului.

• Iată cum o simplă cană cu ceai poate deveni un detector de particule!
• Pentru prima dată în istorie, astronomii au fotografiat îndeaproape o stea din afara galaxiei Calea Lactee

„De fapt, imaginăm magnetosfera țintei noastre prin observarea plasmei care emite radio – centura de radiații a acesteia – în magnetosferă. Acest lucru nu a mai fost făcut până acum pentru ceva de mărimea unei planete gigant gazos din afara Sistemului Solar”, a declarat Melodie Kao, cercetător postdoctoral la UC Santa Cruz și primul autor al unui articol publicat în Nature.

Câmpurile magnetice puternice formează o ,,bulă magnetică” în jurul unei planete, numită magnetosferă, care poate capta și accelera particulele până aproape de viteza luminii, scrie EurekAlert.

Electroni de mare energie, prinși în puternicul câmp magnetic al obiectului

Toate planetele din Sistemul Solar care au astfel de câmpuri magnetice, inclusiv Pământul, precum și Jupiter și celelalte planete gigantice, au centuri de radiații formate din aceste particule încărcate cu energie ridicată, prinse de câmpul magnetic al planetei.

Centurile de radiații ale Pământului, cunoscute sub numele de centurile Van Allen, sunt zone mari, în formă de gogoașă, formate din particule de mare energie captate de vânturile solare de către câmpul magnetic. Majoritatea particulelor din centurile lui Jupiter provin de la vulcanii de pe luna Io.

Particulele deviate de câmpul magnetic spre poli generează aurore, atunci când interacționează cu atmosfera, iar echipa lui Kao a obținut, de asemenea, prima imagine capabilă să facă diferența între locația aurorei unui obiect și centurile de radiații ale acestuia în afara Sistemului Solar.

Caracterizarea intensității și formei câmpurilor magnetice ale acestei clase de obiecte este în mare parte un teren necunoscut. Folosind înțelegerea teoretică a acestor sisteme și modele numerice, oamenii de știință planetari pot prezice intensitatea și forma câmpului magnetic al unei planete, dar nu au avut o modalitate bună de a testa cu ușurință aceste predicții.

Centurile de radiații ale Pământului

Intensitatea și forma câmpului magnetic pot fi un factor important în determinarea locuibilității unei planete.

Pentru a genera un câmp magnetic, interiorul unei planete trebuie să fie suficient de cald pentru a avea fluide conducătoare de electricitate, care, în cazul Pământului, este fierul topit din miezul său. În cazul lui Jupiter, fluidul conductor este hidrogenul supus unei presiuni atât de mari încât devine metalic. Probabil că hidrogenul metalic generează, de asemenea, câmpuri magnetice în piticele brune, în timp ce în interiorul stelelor, fluidul conductor este hidrogenul ionizat.

Pitica ultra-rece cunoscută sub numele de LSR J1835+3259 a fost singurul obiect în care Kao a avut încredere că va furniza datele de înaltă calitate necesare pentru a rezolva centurile de radiații.

Echipa a folosit High Sensitivity Array, format din 39 de antene radio coordonate de NRAO din Statele Unite și radiotelescopul Effelsberg operat de Institutul Max Planck pentru radioastronomie din Germania.

Vă recomandăm să mai citiți și:

O stea în trecere care ar modifica orbita lui Neptun ar putea distruge întregul Sistem Solar

Cel mai mare „tezaur de exocomete” descoperit vreodată într-un alt sistem solar

Astronomii au confirmat existența unei exoplanete solide în cel mai apropiat sistem solar

Un sistem solar îndepărtat are o Centură Kuiper