Operațiunea spectaculoasă prin care germanii au cucerit fortul Eben-Emael

Atacul declanșat de Hitler la 10 mai 1940 asupra Belgiei, Olandei și Franței a surprins țările atacate nu atât prin numărul mare de asediatori, ci în special prin tacticile adoptate de invadatorii germani. La fel ca în cazul Olandei, Belgia dispunea de cursuri de ape care puteau fi folosite pentru organizarea unei apărări solide în fața trupelor germane. Fortul Eben-Emael, cel mai modern fort al Belgiei, era de asemenea conceput să reziste unor atacuri germane majore. Însă, toate eforturile de apărare a Belgiei au fost zădărnicite de o nouă armă ce își făcea apariția pe câmpurile de luptă: trupele aeropurtate.

Belgia a fost atacată de puternica Armată a 6-a germană condusă de Walter von Reichenau. Armata a 6-a includea și Corpul 16 Armată de tancuri, însă toate aceste forțe militare considerabile trebuiau să depășească o serie de bariere naturale sau forturi, unde forțele belgiene puteau opri sau încetini avansul trupelor germane.

• Ce a dezvăluit o investigație metalurgică despre Discul ceresc de la Nebra?
• A fost descoperită o structură complexă care ar fi putut să fie creată doar de neanderthalieni

Tocmai din această cauză, Armata a 6-a germană a fost sprijinită de 500 de militari din trupele aeropurtate.

Aceștia au avut misiunea să cucerească cele două poduri peste Canalul Albert, precum şi fortul Eben-Emael.

Un rol special pentru trupele aeropurtate

Pentru germani era clar că, odată ce vor invada Olanda și Belgia, grănicerii belgieni de pe Canalul Albert aveau ordinul să arunce în aer podurile, înainte ca orice forță germană să reușească să se apropie de ele. Parașutarea pe timp de noapte a trupelor aeropurtate a oferit germanilor singura posibilitate de a cuceri intacte podurile cheie. Astfel, rolul celor 500 de soldați germani din trupele aeropurtate avea să fie unul major pentru deznodământul luptelor din Belgia.

Cum germanii foloseau cea mai mare parte a trupelor aeropurtate în Olanda, pentru atacarea Belgiei dispuneau de un efectiv extrem de redus.

Iată ce declara despre această operațiune generalul Kurt Student, comandantul trupelor aeropurtate germane:

„Aventura de la Canalul Albert a fost ideea lui Hitler. A fost poate cea mai originală idee a acestui om cu multe idei strălucite. La un moment dat, m-a chemat la el şi mi-a cerut părerea. De îndată ce am confirmat posibilitatea unei asemenea acțiuni, mi s-a ordonat să încep pregătirile. Am folosit 500 de oameni conduși de căpitanul Koch. Comandantul Armatei a 6-a, generalul Reichenau, şi șeful statului său major, generalul Paulus, doi ofițeri extrem de capabili, au văzut în această misiune o aventură sortită eșecului”.

Soldații belgieni ce apărau cele două poduri cheie peste Canalul Albert au fost luați prin surprindere de desantul trupelor germane. Mai mult chiar, la unul dintre poduri, soldații belgieni au reușit chiar să aprindă fitilul pentru a arunca podul în aer, dar echipajul unui planor german a pătruns în cazemată și a reușit să-l stingă. Este de remarcat faptul că, pe întregul front al invaziei, podurile au fost aruncate în aer de apărători, conform planului, cu excepția locurilor unde germanii au utilizat trupele aeropurtate.

Atacul asupra fortului Eben-Emael

Fortul Eben-Emael era localizat de-a lungul Canalului Albert, ocupând o zonă de la joncțiunea frontierelor Belgiei, Olandei și Germaniei, la aproximativ 20 km nord-est de Liège și la aproximativ 10 km sud de Maastricht.

Fortul a fost atacat de un detașament german ce număra doar 78 de genişti-paraşutişti, sub comanda locotenentului Witzig. Fortul fusese proiectat pentru a face față oricărei amenințări, dar nimeni nu se gândise atunci că eventuale trupe inamice puteau să fie lansate chiar pe el. Un planor ușor, extrem de silențios, ce transporta soldații germani a aterizat pe acoperișul fortului.

Odată ajunși pe acoperișul fortului, germanii i-au atacat pe servanții armamentului de acolo și au aruncat în aer cupolele blindate şi cazematele tuturor tunurilor, cu un exploziv extrem de puternic. De pe acoperișul fortului, cei doar 78 de soldați germani au reușit să țină sub control cei 1.200 de soldați ai garnizoanei vreme de 24 de ore, până la sosirea forțelor terestre germane. Din cei 78 de soldați germani care au atacat fortul, doar șase au fost uciși de soldații belgieni.

Luptele din Belgia au absorbit în luptă cele mai mobile forțe aliate

A doua zi după ce au capturat podurile peste Canalul Albert, diviziile blindate germane au traversat Canalul și au determinat retragerea tuturor forțelor belgiene, exact în momentul în care francezii şi englezii le veneau în ajutor.

„Această spărtură a frontului în Belgia nu a reprezentat lovitura decisivă în invazia din Vest, dar a influențat considerabil deznodământul. Acesta a contribuit nu numai la abaterea atenției Aliaților într-o direcție greșită, ci şi la absorbirea celei mai mobile părți a forțelor aliate în lupta ce s-a declanșat acolo, astfel încât aceste divizii mobile nu au putut fi dizlocate şi deplasate spre sud pentru a face față amenințării mai mari care s-a ivit brusc pe 13 mai, la frontiera franceză – pe porțiunea ei cea mai slabă, dincolo de capătul vestic al Liniei Maginot”, consideră istoricul Liddell Hart.

Vă mai recomandăm să citiți și:

USS Albacore, un submarin dispărut în cel de-Al Doilea Război Mondial, a fost găsit după 70 de ani

Cât de mult influențează tehnologia războiul? Tancul la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial

Stalin și Hitler, angrenați în jocul morții. Pactul care a declanșat cel de-Al Doilea Război Mondial

Musée d’Orsay, obligat să restituie tablouri furate în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial