Din câte știm până acum, oamenii nu au fost niciodată contactați de extratereștrii din străfundurile spațiului. Cu toate acestea, statistic vorbind, nu ar trebui să fim singuri în Univers.
Un cercetător de la Laboratorul de Biofizică Statistică de la École Polytechnique Fédérale de Lausanne (EPFL) din Elveția a găsit acum o altă explicație pentru această liniște răsunătoare.
Cercetarea a fost publicată în The Astronomical Journal.
„Căutăm de doar 60 de ani. Pământul ar putea fi pur și simplu într-o bulă care se întâmplă să fie lipsită de undele radio emise de viața extraterestră”, a spus biofizicianul Claudio Grimaldi, potrivit Science Alert.
Pe scurt, spațiul este mult prea vast pentru a fi scanat și, cel mai probabil, nu există suficiente transmisii extraterestre care să ne intersecteze calea.
Astronomilor cred totuși că ar trebui să avem răbdare. Căutarea urmelor de comunicații în Univers necesită timp, efort și bani, și există o dezbatere cu privire la caracteristica meritorie sau absența sa în ce privește căutarea vieții extraterestre (SETI).
Modelul de cercetare pornește de la ipoteza că există cel puțin un semnal electromagnetic de origine tehnologică în Calea Lactee la un moment dat și că Pământul se află într-o bulă liniștită (sau „un por de burete”) de cel puțin șase decenii, dacă nu mai mult.
Dacă acest lucru este adevărat, atunci, din punct de vedere statistic, există mai puțin de una până la cinci emisii electromagnetice pe secol în galaxia noastră. Altfel spus, acestea sunt la fel de frecvente ca și supernovele din Calea Lactee – care au loc destul de rar.
Conform celui mai optimist scenariu, Grimaldi a spus că ar putea trece cel puțin 60 de ani până când vom avea un rezultat al unei transmisii extraterestre. În scenariul cel mai puțin optimist, omenirea ar putea aștepta aproximativ 2.000 de ani. În ambele cazuri, ar trebui să avem un radiotelescop îndreptat exact în direcția potrivită.
„S-ar putea să fi fost ghinioniști, în sensul că am descoperit cum să folosim radiotelescoapele exact în momentul în care traversam o porțiune de spațiu în care semnalele electromagnetice ale altor civilizații erau absente. Pentru mine, această ipoteză pare mai puțin extremă decât presupunerea că suntem bombardați în mod constant de semnale din toate părțile, dar dintr-un motiv oarecare nu suntem capabili să le detectăm”, a spus Grimaldi.
Pe măsură ce instrumentele pe care le folosim pentru a privi în spațiu avansează, descoperim din ce în ce mai multe planete care ar putea avea condițiile necesare pentru ca viața să existe – ceea ce înseamnă că există șanse mai mari ca viața extraterestră să încerce să intre în contact.
Grimaldi a sugerat că cea mai bună cale de urmat este cea a investigațiilor comensale: căutarea de semnale în datele colectate de telescoapele care se concentrează pe alte misiuni, mai degrabă decât utilizarea telescoapelor în mod special pentru a căuta comunicații extraterestre.
„Cea mai bună strategie ar putea fi adoptarea abordării anterioare a comunității SETI de a folosi date din alte studii astrofizice, prin detectarea emisiilor radio de la alte stele sau galaxii, pentru a vedea dacă acestea conțin semnale tehnice, și de a face din aceasta o practică standard”, a subliniat Grimaldi.
Rămășițele primelor supernove apărute în Univers au fost detectate de astronomi
Idei parcă scoase din romane științifico-fantastice primesc finanțări uriașe de la NASA
Un radiotelescop puternic va ajuta la găsirea vieții extraterestre
Telescopul Webb descoperă Universul timpuriu cu ajutorul unui imens roi de galaxii