Marocul are ambiții mari de a exporta în Europa energie electrică produsă de parcuri solare și eoliene, dar ar trebui să acorde prioritate acestei energii regenerabile pentru piața sa de origine? Și ar putea Marocul să rezolve criza energetică a Europei?
„Resursele pe care le avem aici ar putea fi unul dintre răspunsurile mari la cererea europeană”, spune antreprenorul marocan din domeniul energiei Moundir Zniber.
Zniber este un om pasionat care simte oportunitățile din criză, scrie BBC.
„Cred că Marocul reprezintă cea mai bună oportunitate de a îndepărta continentul european de dependența pe care o are astăzi de gazul rusesc”, spune el.
Zniber și-a petrecut ultimii 15 ani transformând compania sa, Gaia Energy, într-unul dintre liderii revoluției energiei regenerabile în țara sa natală.
„Maroc are cu adevărat una dintre cele mai bune resurse solare și eoliene din lume combinate. Nu avem petrol, nu avem gaze naturale, dar avem un potențial care este pur și simplu uimitor”, spune el.
Războiul din Ucraina i-a catalizat pe politicienii europeni să-și intensifice eforturile de a aborda schimbările climatice cu noi surse de energie curată. Marocul speră să facă parte din soluția la criza energetică a Europei.
Marocul este la „ușa” Europei și are planuri ambițioase de a genera 52% din energia sa electrică din surse regenerabile până în 2030. Speranța este că o mare parte din această energie electrică va fi exportată prin cabluri submarine în Europa.
Dar, în prezent, țara mai are de construit mult mai multe ferme solare și eoliene. În prezent, națiunea nord-africană de 39 de milioane de locuitori depinde de importuri pentru 90% din necesarul său de energie, iar cea mai mare parte provine din combustibili fosili.
În 2021, aproximativ 80,5% din producția de energie electrică a Marocului a provenit din arderea cărbunelui, a gazului și a petrolului. În schimb, doar 12,4% provenea din energia eoliană, iar 4,4% din cea solară.
Cu toate acestea, Marocul face deja progrese tangibile pentru a-și stimula generarea de energie regenerabilă, datorită unor proiecte precum imensul Complex Solar Noor-Ouarzazate. Cu prima fază deschisă în 2016, aceasta este acum cea mai mare centrală solară concentrată din lume.
Astfel de unități folosesc oglinzi pentru a reflecta și a concentra lumina soarelui pe „receptorii” turnului central. Acestea conțin fluid care este încălzit de lumină, creând abur care învârte turbinele pentru a genera electricitate.
La Noor-Ouarzazate, oglinzile sunt acum întinse pe 3.000 de hectare. Unitatea a fost dezvoltată de firma din Arabia Saudită ACWA Power, cu finanțare venită și de la Banca Mondială și de la Banca Europeană de Investiții.
Zniber spune că firmele private marocane ca a lui intenționează acum să exporte electricitate solară și eoliană în Europa, dar și hidrogen verde, adică hidrogen care a fost creat din surse regenerabile.
El adaugă că Gaia Energy dezvoltă scheme eoliene și solare care ar putea satisface până la 4% din nevoile de energie electrică ale Germaniei și Italiei. „În ceea ce privește hidrogenul verde, avem 6 proiecte pe care compania noastră le dezvoltă, care ar putea răspunde la 25% din nevoile UE”.
Între timp, start-upul energetic britanic Xlinks intenționează să construiască un cablu electric submarin din Maroc până în Marea Britanie. Speranța sa este ca energia solară și eoliană marocană să poată asigura 8% din necesarul de electricitate al Regatului Unit până în 2030.
Creșterea dimensiunii producției de energie solară și eoliană a Marocului ar putea contribui la stimularea creșterii economice a țării, potrivit Băncii Mondiale. Aceasta a oferit finanțare de milioane de dolari pentru aceste sectoare.
Beneficiile includ o decuplare de la „volatilitatea foarte puternică a prețurilor la combustibilii fosili”, potrivit economistului principal al Băncii Mondiale pentru regiune, Moez Cherif.
Într-o țară cu o rată a șomajului de 11,2%, Cherif adaugă că acest lucru ar putea crea până la 28.000 de noi locuri de muncă atât de necesare în fiecare an.
El mai spune, că acest lucru i-ar permite Marocului „să se poziționeze ca un centru industrial pentru investiții pentru exporturile de produse industriale verzi”, cum ar fi producția de mașini folosind energie regenerabilă.
Cu toate acestea, Banca Mondială estimează un cost de 52 de miliarde de dolari pentru ca Marocul să își atingă obiectivul de energie regenerabilă pentru 2030, cei mai mulți bani trebuind să provină din sectorul privat. Guvernul marocan este de acord cu asta.
Administrația este foarte conștientă de potențialele beneficii și încearcă să accelereze viziunea asupra energiei regenerabile prezentată pentru prima dată de regele Mohammed al VI-lea în 2009. Ministrul Ttranziției Energetice și Dezvoltării Durabile din Maroc, Leila Benali, spune că o parte din creșterea lentă a surselor regenerabile din țară din ultimii ani a fost cauzată de factori globali.
„Lumea tocmai iese dintr-o pandemie istorică, iar dislocarea totală a lanțurilor de aprovizionare și a lanțurilor valorice afectează și energia regenerabilă, inclusiv modul în care facem comerț cu panouri solare și turbine eoliene”, spune ea. Cu toate acestea, ea recunoaște că există și obstacole interne de depășit.
Acestea includ „accelerarea și eficientizarea birocrației”, inclusiv asigurarea faptului că companiile obțin lucruri precum „accesul la permise de teren relativ rapid pentru a se asigura că investitorii au acces la oportunitățile pe care și le doresc”.
Benali adaugă că strategia energetică a guvernului se bazează pe trei piloni: creșterea energiei regenerabile, creșterea eficienței și mai multă integrare în piețele internaționale de energie.
Întrebată dacă are sens să exporte energie electrică verde înainte ca toate nevoile Marocului să fie satisfăcute prin surse regenerabile, Benali spune că „prioritatea” este ca marocanii să aibă acces la energia verde cu „cel mai mic cost”.
Ea adaugă că este nevoie să profite de „oportunitatea istorică” de a se integra cu piața energetică a Europei și că astfel de oportunități ar putea fi un stimulent pentru investițiile private atât de necesare.
Moez Cherif, de la Banca Mondială, consideră că Marocul ar trebui atât să crească exporturile de energie regenerabilă, cât și să adauge mai mult pentru consumul intern. „În mod ideal ar trebui să le faci pe amândouă”, spune el.
La conferința COP27 privind schimbările climatice, din noiembrie anul trecut, de la Sharm el-Sheikh, Marocul a semnat un memorandum de înțelegere cu Franța, Germania, Portugalia și Spania pentru a facilita vânzarea de energie peste granițe.
Cu toate acestea, activista pentru schimbările climatice Hajar Khalmichi, de la Mediterranean Youth Climate Network, spune că dorește ca Marocul să-și îndeplinească toate nevoile interne de energie din surse regenerabile înainte de a se gândi la criza energetică a Europei.
Ea crede, de asemenea, că ambiția ca 52% din energie electrică să provină din surse regenerabile nu merge suficient de departe și că nu au existat suficiente discuții despre locul de unde va veni restul, deoarece Marocul încearcă să-și reducă dependența de gaze, petrol și centrale pe cărbune.
Khalmichi adaugă și că este îngrijorată de faptul că țara caută gaze naturale în largul coastei. Guvernul Marocului răspunde că are provocări similare celorlalte țări care merg mult pe surse regenerabile și că are nevoie de gaz pentru a face față faptului că vântul nu bate întotdeauna și soarele nu strălucește întotdeauna.
Cherif spune că „poate exista un rol, un rol de tranziție pentru gazul natural (în Maroc)”, deoarece trecerea de la combustibilii fosili la sursele regenerabile va fi una graduală de-a lungul deceniilor.
Moundir Zniber adaugă că Marocul are nevoie de „un mix” de surse de energie. „Regenerabilele fac parte din soluția pe partea electrică”, a spus Zniber.
Țările cele mai afectate de valurile de căldură extremă
Cum a ajuns deşertul Atacama să fie sufocat de tone de haine?
Unul din patru copii din România a avut sau are măcar un părinte plecat la muncă în străinătate
Primul stat american care interzice gazele naturale pentru încălzire și gătit în clădiri noi