Hedy Lamarr, una dintre cele mai frumoase și mai inteligente femei din istoria cinematografiei

Adesea numită „Cea mai frumoasă actriță”, șarmul ei și jocul actoricesc au făcut-o pe Hedy Lamarr una dintre cele mai populare actrițe ale vremii.

Născută Hedwig Eva Maria Kiesler la 9 noiembrie 1914, la Viena, Austria, Hedy a avut o copilărie tumultoasă în special din cauza divorțului părinților ei, dar asta nu a împiedicat-o să se remarce de mică prin inteligența sa – avea aptitudini strălucite la matematică și alte științe exacte – și să-și manifeste atracția față de actorie.

• Test de cultură generală. Cum sunt stabilite cursurile valutare?
• Povestea desprinsă din cărţi a îndrăgitului Petre Ispirescu. Nu a făcut niciun an de şcoală, a…

La vârsta de 17 ani, Hedy Lamarr a jucat în primul ei film, un proiect cinematografic germano-austriacă numit Geld auf der Strase (1930), primul film sonor austriac, Hedy continuându-și cariera jucând în mai multe producții germane și cehoslovace.

Scenele de nuditate care au declanșat scandal

În 1932, a Lamarr a fost distribuită în filmul „Ekstase” („Ecstasy” în limba engleză), unul dintre cele mai controversate filme din acea perioadă din cauza conținutului sexual explicit, considerat scandalos la acea vreme. Filmul, care a fost regizat de regizorul ceh Gustav Machaty și a avut-o ca protagonistă pe Hedy Lamarr în primul ei rol important, a fost o dramă romantică centrată pe povestea unei tinere care se angajează într-o aventură cu un bărbat mult mai în vârstă.

Una dintre cele mai cunoscute scene din film a înfățișat-o pe Eva, personajul lui Lamarr, care aleargă goală pe câmp după ce a atins punctul culminant al vieții sexuale. Această scenă a provocat indignare în rândul publicului conservator și al grupurilor religioase, care au fost consternate de conținutul sexual al filmului.

Controversa din jurul filmului „Ekstase” a fost alimentată și mai mult de faptul că Lamarr avea doar 18 ani la momentul lansării filmului, ceea ce mulți au considerat că era nepotrivit având în vedere natura explicită a filmului. În plus, soțul lui Lamarr de la acea vreme, un bogat producător de arme austriac pe nume Fritz Mandl (de care a fugit de altfel la New York, în anul 1937), a încercat să obțină interzicerea filmului tocmai din cauza imaginilor sexuale explicite în care fusese implicată soția lui. Deși scandalos, „Ekstase” a avut succes comercial, fiind notat favorabil chiar și de criticii de film, iar portretizarea îndrăzneață a sexualității feminine a contribuit la deschiderea căii pentru ca filmele viitoare să exploreze teme similare.

Mai mult, „Ekstase” a adus-o pe Hedy Lamarr în atenția producătorilor de la Hollywood, iar la scurt timp după apariția ei în această producție, a reușit să semneze un contract cu MGM, devenind totodată una dintre cele mai căutate și mai bine cotate actrițe ale vremii. Odată ajunsă la Hollywood, și-a schimbat oficial numele în Hedy Lamarr și a jucat în primul ei film de la Hollywood, „Algiers” (1938), alături de Charles Boyer. A continuat să obțină roluri alături de cei mai populari și talentați actori ai vremii, inclusiv Spencer Tracy, Clark Gable și Jimmy Stewart. Printre filmele ei de succes se numără o adaptare a romanului Tortilla Flat (1942) de John Steinbeck, White Cargo (1942), Samson și Dalila (1949) de Cecil B. DeMille și The Female Animal (1957).

Pasionată de tehnologia militară

Lamarr, căsătorită cu producătorul austriac de muniții Fritz Mandl, o figură proeminentă în partidul nazist, obișnuia să îl însoțească pe Mandl  la întâlniri de afaceri și conferințe militare. Astfel a devenit interesată de tehnologia militară și a început să se dedice studiului intens despre arme și război.

Inteligența și curiozitatea lui Lamarr au determinat-o să dezvolte o idee pentru un sistem secret de comunicații care putea împiedica interceptarea rachetelor radiocomandate. Și, împreună cu muzicianul experimental George Antheil, a inventat un sistem numit modulație prin spectrul de răspândire cu salturi de frecvență, pentru a preveni interferențele și bruiajul, sistem folosit în prezent în tehnologii de comunicare fără cablu, cum ar fi Bluetooth, ceea ce a făcut din Lamarr unul dintre cei mai influenți inventatori ai secolului XX.

Deși în 1942, Lamarr și Antheil au primit un brevet pentru invenția lor, aceasta a fost inițial respinsă de armata americană și abia în timpul crizei rachetelor din Cuba, mai bine de un deceniu mai târziu, armata a recunoscut în cele din urmă valoarea invenției lui Lamarr, care a fost dezvoltată între timp într-o versiune mai avansată a tehnologiei.

Dar în ciuda invenției sale revoluționare, contribuțiile lui Lamarr la știință și tehnologie au fost în mare parte trecute cu vederea timp de mulți ani. Abia în ultimii ani de viață a început să primească recunoaștere pentru munca sa. În 1997, ea și Antheil au primit premiul Electronic Frontier Foundation Pioneer Award, iar în 2017, a fost lansat în memoria ei filmul documentar „Bombshell: The Hedy Lamarr Story” dedicat vieții și carierei lui Lamarr.

Regizat de Alexandra Dean, filmul explorează activitatea revoluționară ca inventator a lui Hedy, precum și luptele ei pe care le-a dus de-a lungul vieții din cauza faimei, a dragostei, a depresiei și propriei identități.

„Fața mea a fost responsabilă de nenorocirile vieții mele”, scria ea în autobiografia din 1966, „Ecstasy and Me”. „A atras șase parteneri și tot atâtea căsătorii nereușite. A atras toți oamenii nepotriviți în budoarul meu și mi-a adus tragedii și suferință timp de cinci decenii. Fața mea este o mască pe care nu o pot îndepărta. Trebuie să trăiesc mereu cu ea. O blestem”.

6 căsătorii, 6 divorțuri

Lamarr a fost căsătorită de șase ori și a avut numeroase relații amoroase cu unii dintre cei mai faimoși bărbați din epoca ei. Primul mariaj a fost cu producătorul austriac de arme, Fritz Mandl, cu care s-a căsătorit în 1933, când ea avea doar 18 ani. Mandl a fost un soț autoritar și abuziv, care a încercat să o împiedice pe Lamarr să își continue cariera de actriță, iar căsătoria lor s-a încheiat cu un divorț în 1937.

După divorțul de Mandl, Lamarr s-a mutat la Hollywood, unde a devenit rapid una dintre starurile cinematografiei. În această perioadă a avut mai multe relații amoroase, inclusiv o idilă cu legendarul regizor Cecil B. DeMille, care a distribuit-o în primul ei rol important în filmul „Samson și Dalila” (1949).

Lamarr s-a căsătorit cu două personalități de la Hollywood: producătorul și scriitorul Gene Markey, cu care a adoptat un fiu, James Lamarr, și apoi cu actorul John Loder. Loder l-a adoptat pe James și a fost tatăl celorlalți doi copii ai ei, Denise Hedwig și Anthony (Tony) John.

Atunci când s-a căsătorit cu cel de-al patrulea soț, proprietarul clubului de noapte Acapulco, Ernest (Ted) Stauffer, Lamarr a vândut public mare parte din mobilierul și obiectele de la Hollywood din casa ei din Beverly Hills și s-a mutat în Mexic, pentru a-i fi alături lui Stauffer. S-au despărțit după numai șase luni.

Lamarr s-a mutat, apoi, la Houston, casa celui de-al cincilea soț al ei, petrolistul texan W. Howard Lee. Această căsătorie a durat șapte ani, timp în care Hedy a făcut ultimele sale filme, „The Loves of Three Queens” în 1954, „The Story of Mankind” în 1957 și „The Female Animal” în 1958. Cu sprijinul financiar al lui Lee, ea a produs un film în Italia, dar care nu a fost niciodată lansat.

Cea de-a șasea și ultima căsătorie a lui Lamarr, cu avocatul Lewis W. Boies Jr. care era cu șase ani mai tânăr decât ea, a durat din martie 1963 până la separarea lor, la 15 octombrie 1964, după mai multe scandaluri.

Lamarr a murit la 85 de ani, în Casselberry, Florida, la 19 ianuarie 2000.

Surse:

https://www.latimes.com/local/obituaries/archives/la-me-hedy-lamarr-20000120-story.html

https://www.britannica.com/biography/Hedy-Lamarr

Vă mai recomandăm să citiți și:

Stan Lee, creatorul Universului Cinematic Marvel. Avea origini românești

1939, anul special al cinematografiei. Ce actori erau în vogă și ce artiști cădeau în dizgrația Hollywoodului?

Stan și Bran, actorii de comedie care au schimbat profund cinematografia

Marilyn Monroe, o legendă a cinematografiei americane