Stendhal: „E bine să te sprijini numai pe ce ştii că te poate susţine”

Considerat unul dintre primii și cei mai importanți reprezentanți ai realismului, Stendhal a fost renumit pentru finețea analizei sentimentelor personajelor prezente în operele sale literare, pentru profunzimea sa psihologică, pentru explorarea emoțiilor umane complexe și pentru critica la adresa structurilor sociale și politice ale timpului său.

Pe numele real Marie-Henri Beyle, Stendal s-a născut și a trăit în Franța între 1783 și 1842, fiind unul dintre cei mai mari romancieri ai secolului al XIX-lea.

• Test de cultură generală. Cum sunt stabilite cursurile valutare?
• Povestea desprinsă din cărţi a îndrăgitului Petre Ispirescu. Nu a făcut niciun an de şcoală, a…

Originea numelui „Stendhal” este oarecum neclară. Se crede că Stendhal a împrumutat numele de la orașul german Stendal, pe care l-a vizitat în perioada în care a luptat în războaiele napoleoniene, dar aceasta nu este singura teorie cu privire la originea pseudonimului său. S-a mai speculat și faptul că numele ar fi derivat din cuvântul german „standhaft” (care înseamnă „statornic” sau „hotărât”) ori din cuvintele grecești „sthenos” (care înseamnă „putere”) și „hals” (care înseamnă „gât”).

Romanele lui Stendhal nu sunt doar mari opere de artă, ci și comentarii profunde despre condiția umană (Virginia Woolf)

Începutul vieții și educația

Stendhal s-a născut la 23 ianuarie 1783, în Grenoble, Franța. Tatăl său, Chérubin Beyle, a fost un avocat de succes, iar mama sa, Henriette Gagnon, provenea dintr-o familie înstărită. Stendhal a fost al doilea din cei trei copii și a crescut într-un mediu onorabil al clasei de mijloc, însă a fost privat de ceea ce ar fi avut cel mai mult nevoie: afecțiunea maternă. Henriette Gagnon era o catolică devotată și visa ca Stendhal să devină preot, deziderat care nu coincidea deloc cu dorințele și planurile fiului ei. În scrierile sale autobiografice, Stendhal o descrie pe mama sa ca fiind distantă și rece, iar el s-a resemnat cu încercările acesteia de a-i controla viața. Dar când Henriette a murit în 1827, Stendhal a fost profund afectat scriind în jurnalul său „am pierdut persoana care m-a iubit cel mai mult pe lume” și, în ciuda relației lor tensionate, a păstrat-o vie în memoria lui și chiar a scris despre ea în operele sale, inclusiv în romanul „Roșu și negru”.

Educația timpurie a lui Stendhal a fost asigurată de profesori particulari, dovedindu-se a fi un cititor avid încă de la o vârstă fragedă. A fost atras în special de istorie, matematică și literatură, astfel că a citit foarte mult în aceste domenii. În adolescență, a urmat cursurile unei academii militare din Brienne, unde a devenit interesat de istoria și strategia militară.

Stendhal este unul dintre puținii scriitori care a avut puterea de a crea o nouă realitate. (André Gide)

Carieră și opere

În 1800, Stendhal s-a mutat la Paris pentru a urma o carieră militară. A servit în armata lui Napoleon în timpul războaielor de la începutul secolului al XIX-lea și a participat la mai multe bătălii majore, inclusiv la Bătălia de la Borodino din 1812. Stendhal a fost un soldat inteligent și plin de resurse, ceea ce a trezit admirația superiorilor săi care l-au înaintat rapid în grad.

Deși patriot, și atras de cariera militară și cea diplomatică, adevărata menire a lui Stendhal era scrisul. În 1817, a publicat prima sa carte, „Armance”, un roman care explorează temele iubirii și ale luptei de clasă. Cartea a primit recenzii mixte, dar l-a consacrat pe Stendhal ca un talent literar serios.

Cele mai cunoscute opere ale lui Stendhal sunt „Roșul și negrul” (1830) și „Mănăstirea din Parma” (1839). „Roșul și negrul”, un roman psihologic, în două volume, spune povestea unui tânăr, Julien Sorel, în încercările lui de a-și depăși condiția socială de țăran printr-o combinație de talent, muncă, înșelătorie și ipocrizie, doar pentru a se găsi trădat de propria pasiune. Romanul este o critică a ierarhiei sociale din vremea lui Stendhal și explorează tensiunile dintre ambiție și moralitate.

„Mănăstirea din Parma” este un roman istoric a cărui acțiune se petrece în Italia în timpul epocii napoleoniene și prezintă povestea lui Fabrice del Dongo, un tânăr care este prins în mijlocul tulburărilor politice și sociale ale timpului său. Romanul, cunoscut pentru descrierile pertinente ale culturii și societății italiene, este considerat una dintre cele mai mari opere de ficțiune istorică scrise vreodată.

Moștenirea lui Stendhal

Opera lui Stendhal a avut un impact semnificativ asupra dezvoltării literaturii moderne. Romanele sale sunt cunoscute pentru profunzimea lor psihologică și pentru explorarea emoțiilor umane complexe. Stendhal este adesea creditat ca fiind pionierul romanului psihologic modern, care se concentrează pe viața interioară a personajelor.

Stendhal a fost un pionier al romanului modern și un strălucit observator al naturii umane.  (Susan Sontag)

Stendhal, în pasiunea sa pentru psihologia inimii, a fost ca un chirurg, tăind exteriorul și superficialul pentru a cerceta adâncurile interioare.  (Gustave Flaubert)

Influența lui Stendhal poate fi observată în opera multor mari scriitori care au venit după el, Marcel Proust, Virginia Woolf și Franz Kafka fiind câțiva dintre scriitorii care au fost influențați de opera lui Stendhal,  accentul pus de acesta pe importanța experienței individuale și critica sa la adresa structurilor sociale și politice ale timpului său având un impact de durată asupra lumii literare.

Ultimii ani de viață trăiți în obscuritate

Stendhal și-a petrecut ultimii ani de viață la Paris, într-o relativă obscuritate. Întâmpina dificultăți financiare și se lupta constant să trăiască din scris. De asemenea, a avut o serie de probleme de sănătate, boli de inimă și migrene (pe care le descria ca fiind „atacuri de amețeală” și „dureri violente de cap”, dspre care a scris în jurnalele și scrisorile sale). Mai mult, se crede că a suferit de o formă de epilepsie numită epilepsie de lob temporal, care poate provoca halucinații și tulburări psihice și a fost afectat de paralizie parțială survenită în urma unui accident vascular cerebral pe care l-a avut în 1842, posibil cauzat de boala sa de inimă.

Stendhal a murit la 23 martie 1842, la vârsta de 59.

Cu cât mă gândesc mai mult la asta, cu atât îmi dau seama că nu există răspunsuri. Viața trebuie trăită.

Cea mai mare fericire pe care o poți avea este să știi că nu ai neapărat nevoie de fericire.

A descrie fericirea înseamnă a o diminua. A trăi fericirea înseamnă a o spori.

Surse:

https://www.britannica.com/biography/Stendhal-French-author

https://howtodoright.com/interesting-facts-from-the-life-of-stendhal/

https://www.famousauthors.org/stendhal

Vă mai recomandăm să citiți și:

Sven Hassel, cel mai de succes romancier danez al secolului XX

Victor Hugo: „Un guvern este ca un foc, nu trebuie să te joci cu el”

Charlotte Bronte, romanciera care a inspirat și influențat nenumărate alte scriitoare

Frank Herbert, autorul celui mai iubit roman SF. „Frica omoară rațiunea”