Uranus este o planetă înconjurată de inele subțiri, dar acestea nu sunt ușor de observat. Până în prezent, doar nava Voyager 2, în timpul survolării planetei în 1986 și observatorul Keck au reușit să le vadă.
Telescopul Spațial James Webb (JWST) al NASA a putut observa 11 din cele 13 inele ale lui Uranus. Problema nu este că cele două care lipsesc sunt prea slabe. Câteva dintre inele sunt, de fapt, prea luminoase pentru telescopul spațial, așa că se contopesc într-o singură entitate.
Nouă dintre inelele vizibile sunt inele principale, în timp ce două sunt inele prăfuite difuze, cum ar fi structura portocalie slabă cea mai apropiată de planetă, conform IFL Science.
Dincolo de inele, avem de-a face cu vremea de pe planetă. Dacă ai mai văzut imagini cu Uranus, de la Voyager 2, planeta arată ca o sferă netedă de acvamarin. Dar infraroșul dezvăluie că sub suprafața sa netedă clocotesc probleme. Doi nori luminoși, vizibili în imagini, sunt legați de activitatea furtunilor din interiorul planetei. Unul este aproape de marginea atmosferei lui Uranus, iar altul este situat în apropierea calotei polare.
Calota polară este regiunea luminoasă pe care o vedem la polul nord al planetei. În timpul primăverii și verii, zona este expusă direct la lumina Soarelui și se formează acest capac, înainte să dispară toamna. Vedem polul nord al planetei, dar nu ne aflăm „deasupra” acesteia.
Putem face asta pentru că Uranus orbitează înclinat, astfel încât în timpul verii polul nord este îndreptat spre Soare, iar în timpul iernii, polul sud este îndreptat spre Soare.
Motivul pentru care se întâmplă acest lucru și pentru multe alte particularități ale planetei este impactul uriaș suferit de Uranus, despre care se crede că a avut loc cu miliarde de ani în urmă și care a afectat axa planetei, câmpul magnetic și temperatura internă.
Imaginea micșorată a Telescopului Webb cu Uranus arată, de asemenea, cei 27 de sateliți ai planetei. Deși majoritatea sunt prea mici și slabi pentru a fi văzuți în imagine, șase dintre cei mai strălucitori sunt foarte clari. Iar toate acestea provin dintr-o expunere de doar 12 minute în doar două filtre, conform NASA.
Uranus este pe cale să fie studiată mai în detaliu pe măsură ce Webb o va examina din nou și din nou. Totodată, telescopul a analizat planeta Neptun și alte planete gigantice din Sistemul Solar.
Două dintre lunile lui Uranus ar putea susține oceane active
Test de cultură generală. Cine a denumit planetele?
Învățarea automată identifică exoplanetele locuibile. Cum i-ar putea ajuta pe astronomi?
Cele mai clare imagini cu inelele lui Neptun din ultimii 30 de ani, surprinse de Telescopul Webb