Epopeea statuii lui Alexandru Ioan Cuza din Craiova: autoritățile locale nu au amplasat-o din ranchiună față de domnitor, iar germanii au vrut să o topească

Statuia lui Alexandru Ioan Cuza din Craiova a fost inaugurată la mai bine de un sfert de veac de la realizarea sa. Povestea amplasării statuii domnitorului Unirii în Craiova dezvăluie faptul că, în perioada interbelică, încă mai existau resentimente față de reformele întreprinse de Alexandru Ioan Cuza.

Revista „Realitatea Ilustrată” publica în numărul 526, din 17 februarie 1937, un amplu reportaj dedicat „odiseei” statuii lui Alexandru Ioan Cuza din Craiova.

• Copiii neandethalieni ar fi colecționat fosile la fel cum cei de azi colecționează abțibilduri
• „Fluierul morții” al aztecilor are un efect ciudat asupra creierului uman

Statuia din Craiova a lui Cuza este o copie a statuii domnitorului din Piața Unirii din Iași.

Mai mult, statuia din Craiova a fost realizată de aceleași artist care a turnat și statuia din Iași, celebrul sculptor italian Romanelli.

Cuza și reformele

Inițiativa ridicării unei statui a lui Alexandru Ioan Cuza în Craiova, la începutul secolului XX, i-a aparținut lui Mișu Pop-Lăcrița (Mihail N. Popp), fost deputat de Dolj în mai multe legislaturi. De altfel, el este și cel care a achitat aproape toate costurile realizării statuii.

Prin amplasarea statuii în Craiova, Mișu Pop-Lăcrița dorea să arate recunoștința oltenilor față de faptele și operele sociale realizate de Cuza.

„Primul domnitor român al Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza, mare figură istorică a neamului, are încă o statuie ridicată într-unul din orașele țării, la Craiova, în capitala foștilor Bani olteni. Această statuie este o copie a măreței statui din Piața Unirii de la Iași. Îi lipsea numai figurile alegorice și ale oamenilor politici din vremea lui Cuza, care completează monumentul din capitala Moldovei, deşi este opera aceluiași autor, celebrul sculptor italian Romanelli, de la Florența.

Inițiativa ridicării statuii lui Cuza Vodă, pe una din piețele centrale ale Craiovei, aparține d-lui Mișu Pop-Lăcrița, fost deputat de Dolj de mai multe ori, care a ținut astfel să arate recunoștința oltenilor pentru faptele mărețe ale marelui Domnitor, față de operele sociale de covârșitoare importanță ca: secularizarea averilor mănăstirești, împroprietărirea țăranilor și perfectarea dezrobirii țiganilor, care deşi fusese legiferată cu câțiva ani mai înainte de un alt Domnitor român, din cauza împotrivirii unor cercuri interesate, prea influente, nu fusese aplicată.

Alexandru Ioan Cuza, democrat convins și iubitor de patrie, nu putea să îngăduie sub domnia sa ca să mai subziste situația degradantă pentru o țară din mijlocul Europei, de a ține o categorie de oameni sub sclavaj și de a mai perpetua grozăvia iobăgiei țăranului nostru”, se consemna în revista „Realitatea Ilustrată”.

Ura față de Cuza

Interesant este că, la mai bine de 70 de ani de când domnitorul Alexandru Ioan Cuza abdicase, se manifesta încă o ură mare față de reformele întreprinse de acesta.

„Pentru aceste umanitare și categorice reforme sociale, se știe că Domnitorul Cuza și-a atras ura unei bune părți din protipendada țării, stăpânită încă de idei sociale refractare, cu toată influența și împotrivirea celor care determinaseră revoluția de la 1848. Această ură împotriva primului Domnitor al Principatelor unite s-a perpetuat până acum câțiva ani, făcând timp îndelungat ca nobila inițiativă a d-lui Mişu Pop-Lăcrița să nu se poată realiza mai curând.

Oltenia lui Tudor Vladimirescu, primul care a ridicat steagul dreptății sociale, cu pandurii lui recrutați din Gorj, Dolj, Mehedinți şi Romanați, a avut în același timp și pe marii latifundiari care, natural, erau protivnici reformelor desăvârșite de Cuza Vodă, purtându-i pică ani îndelungați după dispariția lui. Din această cauză, tocmai în capitala Olteniei, inițiativa d-lui Pop s-a izbit de adversitatea unei bune părți a oficialității, așa încât aproape întreg costul lucrării a fost suportat personal de inițiator, de rude și prieteni apropiați.

Sculptorul Romanelli, dându-și seama de dificultățile subscrierii pentru statuie și fiind prieten cu d. Misu Pop, dar voind ca opera închinată marelui Domnitor să-și găsească loc și pe una din piețele centrale ale Craiovei, a primit să execute statuia în aceleași condiții artistice și de proporții ca aceea de la Iași. Statuia a fost lucrată în atelierele artistului de la Florența”, se mai scria în „Realitatea Ilustrată”.

Oficialitățile locale din Craiova, germanii și Primul Război Mondial

După ce a fost adusă în Craiova, oficialitățile locale nu au vrut să aprobe amplasarea statuii, astfel încât aceasta a fost depozitată în curtea lui Mișu Pop-Lăcrița. Mai mult, după ce a izbucnit Primul Război Mondial, germanii au vrut să o topească pentru a realiza arme din metalul rezultat. A fost salvată datorită intervenției prim-ministrul de atunci, Alexandru Marghiloman

„Adusă la Craiova, seria dificultăților a culminat prin opunerea oficialității de acum un sfert de veac, care n-a voit să îngăduie așezarea monumentului în Piața Unirii, adevăratul centru al Craiovei, cel mai nimerit loc, atât prin numele ce-l poartă, cât și prin putința de perspectivă ce dă statuii. Toate stăruințele inițiatorului, de a obține pentru statuia Domnitori Unirii locul central cuvenit, au rămas zadarnice.

Urgisirea memoriei primului reformator al operelor sociale din țară continua sub această formă. D. Mişu Pop a depozitat statuia într-o remiză din curtea locuinței d-sale din strada Sf. Dumitru, în așteptarea înlăturării urgiei față de memoria lui Cuza, așteptare care s-a prelungit zeci de ani.

Statuia lui Alexandru Ioan Cuza de la Craiova a avut parte și de urgia trupelor germane cotropitoare, în timpul marelui război, care au ridicat bronzul statuii, socotindu-l bun pentru confecționat arme de război, şi l-au transportat în Germania, comițând unul din cele mai odioase sacrilegii în Oltenia. Ecoul acestei mârșăvii a ajuns până în Moldova, unde d. Mişu Pop se găsea ca ofițer de cavalerie. D-sa a solicitat imediat și a găsit un binevoitor sprijin în primul ministru de atunci, Alexandru Marghiloman, care a intervenit categoric pe lângă feld-mareşalul Mackensen, obținând astfel readucerea statuii lui Cuza Vodă la Craiova.

Statuia a mai rămas în remiza d-lui Mişu Pop încă vreo 19 ani, pentru că solicitările inițiatorului de a i se da locul de cinste, într-o piață centrală, nu-și găseau rezolvare”, se mai consemna în revista „Realitatea Ilustrată”.

Statuia din Craiova a lui Alexandru Ioan Cuza, dezvelită de… vânt

Abia în anului 1936, primarul de atunci al Craiovei,  Constantin Negrescu, a aprobat ca statuia să fie amplasată, dar nu în Piața Unirii, ci în altă zonă. Chiar și așa, statuia nu fusese dezvelită oficial, în cadrul unei ceremonii. Dezvelirea statuii a tot fost amânată, până când vântul a îndepărtat pânza ce o acoperea.

„Anul trecut (1936, n.a.), actualul primar, dl. Const. Negrescu, a pus capăt urgisirii statuiei lui Cuza, oferind un alt loc central, în piațeta dintre hotelurile `Minerva` şi `New. York`, unde monumentul a fost așezat, soclul fiind făcut din piatră din Gura Văii, pe cheltuiala primăriei. Este drept, statuia nu are spațiul necesar unei bune perspective, locul piațetei fiind restrâns, dar punctul este central și mult frecventat și se poate numi tot loc de cinste.

Însă, dacă urgia oficialității locale a fost înfrântă, statuia mai are multe de îndurat, pentru că, de un an și jumătate, nu i se poate fixa data inaugurării, făgăduită pentru 24 ianuarie din anul trecut și amânată mereu, încât nici recenta aniversare a Unirii n-a fost folosită pentru dezvelirea simbolicului monument, după cum se așteptau craiovenii pe bună dreptate și scurgerea mai mult de un sfert de veac de când s-a produs inițiativa d-lui Mişu Pop-Lăcrița.

Și astfel, au trecut 27 de ani, și poate vor mai trece câțiva, pentru ca statuia să aibă parte de solemnitatea oficială a dezvelirii pentru că dezvelirea de fapt s-a produs în urma unei vijelii mai recente, bronzul întruchipând figura măreață a lui Cuza Vodă, rămânând în văzul tuturor, ca o ultimă dreptate ce i-a acordat elementele naturii, fiindcă dreptatea oamenilor este mai greu de câștigat”, nota plin de amărăciune autorul reportajului publicat în revista „Realitatea Ilustrată”.

Statuia a fost inaugurată oficial abia în 1939, iar apoi a fost mutată pe actualul amplasament de lângă Primăria Municipiului Craiova.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Statui egiptene antice, care înfățișează chipul unui faraon, dezgropate la un templu al Soarelui

O statuie ce seamănă cu Sfinxul a fost descoperită la Dendera

O nouă statuie Moai a fost găsită pe Insula Paștelui

Arheologii au descoperit o statuie mayașă fără cap. Ce simbolizează?