Oasele unor nomazi care au trăit în ceea ce este acum sud-estul Europei, în urmă cu mii de ani, tocmai au oferit cea mai veche dovadă de călărie a umanității.
Potrivit unei analize a uzurii de pe oasele indivizilor din cultura Yamnaya, care a trăit în stepa eurasiatică între 3021 și 2501 î.Hr., acești oameni nu țineau cai doar pentru lapte, ci îi călăreau pentru a se deplasa și pentru a ajuta la pășunatul vitelor și oilor. Aceasta este o piesă importantă în puzzle-ul dezvoltării umane, deoarece introducerea călăriei a schimbat dramatic viteza și distanța cu care ne puteam deplasa prin lume.
„Călăritul pare să fi evoluat nu la mult timp după presupusa domesticire a cailor în stepele din vestul Eurasiei, în mileniul IV î.Hr.”, explică arheologul Volker Heyd de la Universitatea din Helsinki, Finlanda. „Era deja destul de comună la membrii culturii Yamnaya între 3000 și 2500 î.Hr.”.
Găsirea dovezilor de călărie în culturile antice poate fi un pic mai dificilă decât ați putea crede. Unii, precum grecii antici și egiptenii, au lăsat artă care înfățișează călăreți.
În culturile anterioare, a căror artă poate nu a rezistat de-a lungul timpului, dovezile de cai, cum ar fi oasele lor în așezările umane, nu sunt suficiente pentru a trage concluzii.
Studiile anterioare găsiseră, de exemplu, urme de lapte de cal pe cioburile de ceramică și peptide de lapte de cal în acumularea de calcul pe dinții indivizilor Yamnaya, așa că este posibil ca hrana să fi fost singurul motiv pentru care se dețineau cai.
Cu toate acestea, absența echipamentului de călărie nu poate fi considerată o dovadă că oamenii nu călăreau caii, deoarece este posibil să călărești și fără el. Dar cultura Yamnaya este numită după un lucru pentru care este foarte bine cunoscută: gropile, cunoscute sub numele de kurgans, în care erau înmormântați morții lor. „Yamnaya” este cuvântul rusesc pentru „groapă”.
În aceste kurgans, s-au găsit multe schelete într-o stare bună de conservare. Practicile Yamnaya în ceea ce privește moartea au permis arheologilor și antropologilor să afle mai multe despre modul lor de viață.
Acum, o echipă de oameni de știință condusă de bioantropologul Martin Trautmann de la Universitatea din Helsinki a încercat să investigheze dovezile de călărie la Yamnaya. Dar, mai întâi, au trebuit să își dea seama cum ar putea arăta aceste dovezi.
„Diagnosticarea modelelor de activitate în scheletele umane nu este lipsită de ambiguitate”, explică Trautmann. „Nu există trăsături singulare care să indice o anumită ocupație sau comportament. Doar în combinația lor, ca un sindrom, simptomele oferă informații fiabile pentru a înțelege activitățile obișnuite din trecut”.
Cercetătorii au dezvoltat un set de șase criterii care, luate împreună, ar putea fi considerate ca fiind dovezi ale călăriei. Acestea au inclus modele de stres pe locurile de atașare a mușchilor de pe pelvis și femur; modificări specifice ale formei șoldurilor; semne cauzate de presiunea șoldului asupra capului femurului; forma și diametrul arborelui femurului; uzura vertebrelor cauzată de compresia repetată a șocurilor; și orice traumă asociată cu căderea de pe cal sau cu faptul că a fost lovit sau mușcat de un cal.
Aceștia au studiat cu atenție 217 schelete din 39 de situri din România, Bulgaria și Ungaria. Dintre aceste schelete, 150 au fost atribuite arheologic culturii Yanmaya. Dintre scheletele Yanmaya, s-a constatat că 24 erau posibil să fi călărit cai.
Cinci indivizi Yanmaya s-au dovedit a fi foarte probabil călăreți; alte două schelete anterioare yanmayenilor și alte două care au venit după, au fost, de asemenea, foarte probabil călăreți.
Una dintre aceste două înmormântări timpurii a fost extrem de interesantă, au spus cercetătorii, sugerând că metodologia echipei ar putea avea aplicații mai largi, scrie ScienceAlert.
„Un mormânt datat în jurul anului 4300 î.Hr. la Csongrad-Kettőshalom în Ungaria, suspectat de mult timp, după postura și artefactele sale, că ar fi fost un imigrant din stepe, a prezentat în mod surprinzător patru dintre cele șase patologii de călărie, indicând probabil călăria cu un mileniu mai devreme decât Yamnaya”, spune antropologul David Anthony de la Hartwick College.
„Un caz izolat nu poate susține o concluzie fermă, dar în cimitirele neolitice din această epocă din stepe, rămășițele de cai erau ocazional plasate în morminte umane alături de cele de bovine și ovine, iar macii de piatră erau sculptați în formă de capete de cai. În mod clar, trebuie să aplicăm această metodă la colecții și mai vechi”.
Cercetarea a fost publicată în Science Advances.
Ne iubesc câinii cu adevărat sau doar ne folosesc pentru adăpost și hrană?
Originile misterioase ale celui mai bun prieten al omului. Sunt lupii strămoșii câinilor?
Iubitorii de câini versus iubitorii de pisici: Cine este mai inteligent?
Câinii salvează măslinii Italiei de la o boală pentru care nu există leac