Incidentul care l-a determinat pe Hitler să își schimbe planul de invadare a Franței

Un accident destul de ciudat l-a determinat pe Hitler să modifice planul de atac asupra Franței, întreprins în 1940.

La scurt timp după ce a atacat și ocupat Polonia, Adolf Hitler și-a informat principalii generali că intenționează să atace Franța chiar în toamna acelui an.

• Noaptea „Trandafirului”. Cum au fost furaţi din morgă morţii de la Timişoara şi incineraţi la Bucureşti,…
• Apostolul Sfântul Pavel, autorul unora dintre cele mai vechi scrisori creștine

În ciuda reticenței exprimate de conducătorii armatei germane, Hitler a fixat chiar și o dată pentru începerea acestui atac: 12 noiembrie 1939. Data a fost decalată de mai multe ori din cauza înrăutățirii vremii.

Ultima dată fixată de dictatorul nazist pentru atacarea Franței a fost 17 ianuarie 1940. Însă un incident ciudat, petrecut pe data de 10 ianuarie, l-a determinat pe Hitler să schimbe nu doar data atacului, cât și planul bătăliei. Întâmplarea petrecută pe 10 ianuarie  avea să schimbe soarta atacului asupra Franței.

Ce s-a întâmplat pe 10 ianuarie 1940?

Incidentul a fost relatat succint de generalul Kurt Student, comandantul suprem al Forțelor Germane Aeropurtate:

„În ziua de 10 ianuarie, un maior trimis de mine în misiune specială ca ofițer de legătură pe lângă Flota a 2-a Aeriană a zburat de la München la Bonn pentru a discuta câteva detalii neînsemnate ale planului cu reprezentanţii Forțelor Aeriene. Cu toate acestea, avea asupra sa planul operațional complet pentru atacul în vest.

Din cauza gerului şi a vântului puternic, s-a rătăcit deasupra Rinului înghețat şi acoperit de zăpadă, a ajuns cu avionul în Belgia, unde a trebuit să aterizeze forțat. Nu a reușit să ardă complet documentul. Părți importante din el au căzut în mâinile belgienilor, care au aflat astfel liniile generale ale planului german pentru ofensiva în Occident. Atașatul german cu probleme de aviație la Haga a raportat în aceeași seară că regele Belgiei a avut o lungă conversație telefonică cu regina Olandei”.

Germanii nu au știut exact dacă belgienii au capturat documentul intact, dar au presupus că planul lor ajunsese în mâinile belgienilor și de acolo, cu siguranță, ajungea la francezi și englezi.

Reacția liderilor germani la incidentul petrecut în Belgia a fost variată. „În timp ce Goering tuna și fulgera, Hitler şi-a păstrat calmul… La început a vrut să atace imediat, dar s-a abținut – şi a hotărât să renunţe definitiv la planul operațional original. Acesta a fost înlocuit cu planul Manstein. (…) Apare firească întrebarea dacă aterizarea forțată a maiorului a fost într-adevăr un accident.

Era de aşteptat ca, după război, oricare dintre generalii germani implicați să încerce să se plaseze într-o lumină favorabilă în ochii celor care îi luaseră captivi, pretinzând că el pusese la cale accidentul, spre beneficiul Aliaților. În realitate, însă, nici unul nu a procedat astfel – toți părând convinși că accidentul fusese perfect autentic”, scrie istoricul Liddell Hart.

Conform generalul german Walter Warlimont, care deținea o funcție cheie în Statul Major General german, Hitler a decis să schimbe planul pe 16 ianuarie, din cauza accidentului aviatic. Accidentul aviatic, iar apoi decizia lui Hitler au avut repercusiuni deosebit de nefavorabile asupra Franței, chiar dacă la o primă vedere pare că le-a acordat un timp suplimentar de patru luni de pregătire.

Planul de atac asupra Franței

Conform vechiului plan, elaborat de Statul Major General german sub conducerea generalului Franz Halder, principalul atac dat de armata germană urma să fie declanșat prin centrul Belgiei exact ca în 1914. Acesta trebuia executat de Grupul de armate „B”, sub conducerea generalului Fedor von Bock, în timp ce Grupul de armate „A”, condus de Gerd von Rundstedt urma să lanseze un atac secundar, pe partea stângă, prin regiunea deluroasă şi împădurită a munților Ardeni.

Din cauza terenului dificil, germanii nu așteptau rezultate importante în zonă, aşa că toate diviziile de tancuri au fost mutate sub comanda Grupului de armate „B”.

Şeful Statului Major al Grupului de armate „A” era Erich von Manstein, considerat de camarazii săi drept cel mai capabil strateg dintre toţi tinerii generali. El și-a exprimat opinia că planul inițial era prea evident și reproducea prea fidel planul Schlieffen din 1914. Culmea este că francezii chiar anticipau un astfel de atac și erau pregătiți să îi facă față.

„N-ar fi exclus să înfrângem forțele aliate în Belgia. S-ar putea să cucerim coasta Canalului Mânecii. Dar, după toate probabilitățile, ofensiva noastră ar fi oprită definitiv pe Somme. Atunci s-ar repeta situația din 1914… nu ar mai exista nici o șansă să se ajungă la un acord de pace”, considera Manstein.

Ce conținea planul lui Manstein?

Manstein a fost cel care a avansat cu îndrăzneală o altă variantă de atac asupra Franței și anume să mute principalul atac german din Belgia în munții Ardeni, gândindu-se că o astfel de lovitură ar surprinde complet trupele aliaților. Dar se punea întrebarea dacă tancurile germane pot străbate terenul dificil din Ardeni. Așa că, în această privință, l-a consulat pe generalul Heinz Guderian, specialist în tancuri.

Iată relatarea lui Guderian: „Manstein m-a întrebat dacă ar fi posibilă deplasarea tancurilor prin Ardeni, în direcția Sedan. Şi-a expus proiectul de a străpunge prelungirea liniei Maginot lângă Sedan, pentru a evita vechiul plan Schlieffen, cu care inamicul era familiarizat şi la care existau toate șansele să se aștepte încă o dată. Cunoșteam terenul din timpul Primului Război Mondial şi, după ce am studiat harta, i-am confirmat punctul lui de vedere. Manstein l-a convins apoi pe generalul von Rundstedt şi un raport a fost trimis la OKH (Statul Major General, condus de Brauchitsch și Halder). OKH a respins ideea lui Manstein, dar acesta a reușit să i-o împărtășească lui Hitler”.

Hitler a fost încântat de soluția oferită de Manstein și a dat ordin generalilor germani să o pună în practică.

Planul realizat de generalul Erich von Manstein i-a surprins total pe aliați şi a provocat prăbușirea rapidă a armatelor franceze, în timp ce englezii au reușit cu dificultate să scape pe mare, din Dunkerque.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cât de mult influențează tehnologia războiul? Tancul la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial

Stalin și Hitler, angrenați în jocul morții. Pactul care a declanșat cel de-Al Doilea Război Mondial

Hitler despre garanția acordată de Marea Britanie Poloniei: „O să le gătesc o tocană care să le stea în gât”

Echilibrul strategic din Europa, schimbat de Hitler printr-o singură lovitură