Creierul spinozaurilor, surprinzător de similar cu cel al altor dinozauri

O echipă de oameni de știință din Marea Britanie și SUA a demonstrat recent cum putem învăța ceva despre creierii unor specii dispărute de mult timp. Echipa a folosit tomografia computerizată (CT) pentru a recrea creierul și țesuturile moi de la două specimene de spinozaur (Spinosaurus), mult timp după ce acestea au putrezit.

Descoperirile au fost făcute după ce cercetătorii au observat cele două fosile la Laboratorul EvoPalaeo și la Centrul de Imagistică cu raze X μ-Vis de la Universitatea din Southampton, Anglia. Aici, specimenele Baryonyx din Surrey și Ceratosuchops din Insula Wight au fost scanate de unele dintre cele mai puternice tomografe din Marea Britanie, potrivit IFL Science.

• Copiii neandethalieni ar fi colecționat fosile la fel cum cei de azi colecționează abțibilduri
• „Fluierul morții” al aztecilor are un efect ciudat asupra creierului uman

Instrumentele au scos la iveală o imagine detaliată asupra creierului acestor dinozauri. În cele din urmă, echipa a reușit să alcătuiască un model al felului în care ar fi arătat creierul lor.

Studiul a fost publicat în Journal of Anatomy.

Botul în formă alungită, un indiciu al unei vieți semi-acvatice

Spinozaurii au avut o ecologie destul de neobișnuită, la fel ca dinozaurii care se hrăneau cu viață marină și care au fost acvatici, într-o oarecare măsură. Ca atare, ne-am fi așteptat ca stilul de viață extrem al acestor dinozauri să le fi modelat creierul cu anumite caracteristici specifice, dar cercetătorii nu au descoperit așa ceva.

„În ciuda ecologiei lor neobișnuite, creierul și simțurile acestor spinozauri au păstrat multe aspecte comune cu alți dinozauri din subordinul Theropoda, care aveau corpurile mari. Nu există nicio dovadă că stilul lor de viață semi-acvatic era reflectat în modul de organizare al creierului lor”, a declarat Chris Barker, doctorand la Universitatea din Southampton, care a condus studiul.

Creierii reconstruiți digital arată dovezi ale unui sistem auditiv care era mai bine adaptat la sunetele de frecvență joasă și ale unor bulbi olfactivi ușor subdezvoltați, care sunt responsabili pentru detectarea mirosului. Cu toate acestea, au fost puține aspecte referitoare la adaptarea specifică vieții semi-acvatice, însă a existat un indiciu clar. Creșterea botului în formă alungită a fost suficientă astfel încât spinozaurii să prospere în acest habitat.

„Întrucât craniile tuturor spinozaurilor sunt bine specializate pentru prinderea peștilor, este surprinzător să vedem creieri atât de nespecializați. Dar rezultatele sunt, totuși, semnificative. Este interesant să obținem atât de multe informații despre abilitățile senzoriale, despre auz, simțul mirosului, echilibru și așa mai departe, de la dinozaurii proveniți din Marea Britanie. Folosind tehnologie de ultimă generație, am obținut practic toate informațiile legate de creier pe care le-am fi putut afla de la aceste fosile”, a adăugat autorul colaborator, dr. Darren Naish.

O încercare posibilă datorită fosilelor

Descoperirile reprezintă un alt exemplu al modului în care paleontologia poate să acopere lacunele din cunoștințele noastre despre speciile dispărute, prin recrearea țesuturilor moi din rămășițele fosilizate.

Astfel de reconstrucții ne pot spune, fără îndoială, doar o parte din poveste, deoarece nu toți creierii sunt construiți la fel, iar cercetătorii spun că este posibil ca abordarea lor să fi putut identifica doar forma brută a creierului, nu și detaliile mai fine care s-ar putea preta la viața în apă.

Vă mai recomandăm și: 

Creierul cefalopodelor, remarcabil de asemănător cu cel uman. Ce au observat cercetătorii?

Fosile descoperite într-un sertar au dezvăluit cea mai veche șopârlă modernă cunoscută

Fosilele dezvăluie dinozaurii din Patagonia preistorică

Un ou fosilizat în interiorul altui ou fosilizat, o premieră pentru dinozauri și reptile