Oamenii de știință au avertizat că, dacă nu vor fi luate măsuri cât mai curând, râsul eurasiatic va dispărea din Franța. Această felină sălbatică, care a fost reintrodusă în Elveția în anii 1970, a trecut granița franceză la sfârșitul deceniului.
Dar un studiu genetic publicat în Frontiers in Conservation Science a arătat că populația de râși din Franța are nevoie disperată de ajutor ca să supraviețuiască.
„Având în vedere pierderea rapidă a diversității genetice, estimăm că această populație va dispărea în mai puțin de 30 de ani. Această populație are nevoie urgentă de material genetic pentru a deveni sustenabilă”, a spus Nathan Huvier, autor corespondent de la Centrul Atena, potrivit EurekAlert.
Această populație de râși, adânc ascunsă în Munții Jura, nu este bine cunoscută. Observațiile oamenilor de știință estimează că populația are cel mult 150 de adulți și sugerează că aceasta este slab conectată cu populațiile mai mari și mai sănătoase din Germania și Elveția și că nu se dezvoltă până la o dimensiune sustenabilă.
Cercetătorii cred că o combinație de braconaj, accidente rutiere și degradare genetică, în care diversitatea genetică insuficientă duce la probleme de reproducere și supraviețuire, au suprimat dezvoltarea speciei.
„Pentru că în Franța lipsește monitorizarea genetică a râșilor și considerăm că acest lucru este esențial pentru conservarea speciei, am preluat inițiativa și am realizat această lucrare”, a declarat Huvier.
Echipa a colectat probe genetice în perioada 2008-2020 cu scopul de a determina sănătatea genetică a populației. Din cauza precarității populației, probele au fost prelevate atunci când au fost îngrijiți râși care erau deja răniți sau morți ori de la pui orfani, pentru a evita stresarea animalelor sănătoase.
Cercetătorii au avut 78 de probe, care acopereau 23 de loci genetici.
Mostrele genetice au fost comparate cu referințe derivate din populația mamă din Munții Carpați.
Oamenii de știință au stabilit că, deși se crede că dimensiunea populației franceze de râși este cuprinsă între 120 și 150 de indivizi, dimensiunea efectivă a populației, numărul estimat al indivizilor sănătoși și capabili de reproducere, necesari pentru a afișa acest nivel de diversitate genetică, este de numai 38 de indivizi.
Autorii au avertizat că este posibil ca această cifră să fie supraestimată, astfel încât numărul poate fi chiar mai mic. Și mai alarmant este faptul că acel coeficient de consangvinizare, o măsură a gradului de probabilitate ca doi indivizi împerecheați din aceeași populație să fie strâns înrudiți, este extrem de ridicat.
Este nevoie urgentă de material genetic nou. În caz contrar, populația se va prăbuși, au spus cercetătorii.
Autorii au sugerat că indicatoarele rutiere care să atragă atenția asupra prezenței râșilor și o aplicare mai strictă a legii acolo unde braconajul este dovedit ar ajuta la protejarea populației rămase.
Pasărea Dodo ar putea fi „readusă la viață” printr-o tehnică ingenioasă de editare genetică
Câte dintre plantele și animalele din SUA sunt în pericol de dispariție?
Un dihor dintr-o specie pe cale de dispariție a fost clonat pentru prima oară
O specie de marsupiale, pe cale de dispariție pentru că se împerechează prea mult